Nothing else matters... în fel şi chip

Nimic altceva nu mai contează... acum un sfert de veac păşeam, într-o dimineaţă rece şi umedă de duminică, într-un salon alb de spital, cald totuşi, dar impersonal, pentru a-mi vizita bunicul... tot ce am găsit acolo a fost un pat gol, privirile celorlalţi bolnavi din salon şi... imposibilitatea mea de a înţelege (atunci) cum de nu-l mai găsesc pe Moşu' acolo... multe ar mai fi de spus, dar îmi opresc aici fluxul memoriei afective... nu e locul pentru a continua aici depănarea unui fuior atât de personal... mă gândeam doar să aduc cumva un fel de tribut; poate nu e cea mai potrivită melodie sau coleţie de variante, dar aşa a fost să fie...