23 noiembrie 2009

Regina Spektor - Laughing with





No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’re starving or freezing or so very poor

No one laughs at God
When the doctor calls after some routine tests
No one’s laughing at God
When it’s gotten real late
And their kid’s not back from the party yet

No one laughs at God
When their airplane start to uncontrollably shake
No one’s laughing at God
When they see the one they love, hand in hand with someone else
And they hope that they’re mistaken

No one laughs at God
When the cops knock on their door
And they say we got some bad news, sir
No one’s laughing at God
When there’s a famine or fire or flood

*Chorus*
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious
Ha ha
Ha ha

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’ve lost all they’ve got
And they don’t know what for

No one laughs at God on the day they realize
That the last sight they’ll ever see is a pair of hateful eyes
No one’s laughing at God when they’re saying their goodbyes
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughing at God in hospital
No one’s laughing at God in a war
No one’s laughing at God when they’re starving or freezing or so very
poor

No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
We’re all laughing with God

21 noiembrie 2009

Regina Spektor - Eet





It's like forgetting the words to your favorite song
You can't believe it
You were always singing along
It was so easy and the words so sweet
You can't remember
You try to feel the beat

Eeeeeeeeeeeeeeeet, eet, eet, eet
Eeeeeeeeeeeeeteeet, eet, eet, eet

You spent half of your life trying to fall behind
You're using your headphones to drown out your mind
It was so easy, and the words so sweet
You can't remember
You try to move your feet
Eeeeeeeeeeeeeeeet, eet, eet, eet
Eeeeeeeeeeeeeteeet, eet, eet, eet

Someone's deciding whether or not to steal
He opens the window just to feel the chill
He hears that outside a small boy just starting to cry
'Cause it's his turn but his brother won't let him try

It's like forgetting the words to your favorite song
You can't believe it
You were always singing along
It was so easy and the words so sweet
You can't remember
You try to move your feet

It was so easy and the words so sweet
You can't remember, you try to feel the beat

(sursa)

20 noiembrie 2009

Regina Spektor - Fidelity





I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost in the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind all this music

And it breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my heart
It breaks my heart

And suppose I never met you
Suppose we never fell in love
Suppose I never ever let you kiss me so sweet and so soft
Suppose I never ever saw you
Suppose we never ever called
Suppose I kept on singing love songs just to break my own fall
Just to break my fall
Just to break my fall
Break my fall
Break my fall

All my friends say that of course its gonna get better
Gonna get better
Better better better better
Better better better

I never love nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost
In the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind
All this music
And it breaks my heart
It breaks my heart
Breaks my
Heart
Breaks my heart

(sursa)

18 noiembrie 2009

"Rabbids go home" - pe muzica "Mahala Rai Banda" (Nobilii Lăutari de Mahala)

Şi cum îmi plac mie în general desenele animate la nebunie, de ceva vreme, urmăream pe Iutub năzdrăvăniile zăpăciţilor de iepuraşi care, săracii, nu pot face mai nimic, dar pot dansa şi mai nou, pot să aibă şi propriul lor joc video, pe platformă Nintendo.
Filmuleţele cu aventurile şoşoilor, mai puteţi vedea aici.
Sau dacă vreţi aşa, vă fac eu poftă cu un filmuleţ din ciclul Iepuraşii nu pot să...



Dar să revenim la şoşoii noştri... ei vor să ajungă acasă, pe Lună şi încearcă în toate modurile posibile acest lucru... vă prezentez aici vreo două:
încercarea nereuşită nr. 619



încercarea nereuşită nr. 442



Ce legătură au toate astea cu muzica? Păi, dacă aţi fost puţin atenţi, aţi auzit pe fundalul sonor nişte triluri cam cunoscute, nu-i aşa?
În trailer-ul de lansare a jocului se aude şi mai bine una din melodii:



Într-un interviu, Jacques Exertier, Creative Producer, explică cum s-a ajuns ca pentru partea iepurească a jocului s-a ales această formaţie românească... Şi uite-aşa ajungem şi la subiectul articolului...
Este vorba de formaţia Mahala Rai Banda, în traducere - Nobilii Lăutari de Mahala.
Şi, cum se întâmplă uneori, unii artişti sunt mai cunoscuţi în străinătate decât în propria ţară (un alt caz ce îmi vine rapid în minte este cel al Danei Dragomir - PanDana). Iar Mahala Rai Banda este un astfel de caz. Pe saituri străine - de exemplu aici - mai găsiţi informaţii despre această formaţie.

Să ţopăie iepurii occidentali pe muzică ţigănească!
















Taves bahtalo!


13 noiembrie 2009

Pachelbel - Hexachordum Apollinis


Hexachordum Apollinis este o colecţie, o suită de variaţiuni pentru clape creată de Johann Pachelbel şi publicată în anul 1699. Cuprinde şasă arii frumose cu variaţiuni (asta, pentru cei cu copy/paste) pe teme originale şi este considerată ca fiind unul din punctele culminante ale creaţiei sale muzicale.
Colecţia include o prefaţă în care Pachelbel dedică lucrarea lui Dieterich Buxtehude şi Ferdinand Tobias Richter şi în care, pe scurt, se referă la natura muzicii.
Traducerea titlului în limba engleză face trimitere la cele şase coarde ale lui Apollo, la mitica liră cu şase coarde a zeului.
Lucrarea a fost publicată în 1699 la Nürnberg, de către Johann Christoph Weigel, un editor care mai lucrase şi înainte cu Pachelbel. Frontispiciul creat de Cornelius Nicolaus Schurz (vezi foto) descrie colecţia ca şase arii de interpretat la orgă sau la clavecin, la ale căror simple melodii au fost adăugate variaţiuni, pentru plăcerea Prietenilor Muzelor.
În scurta prefaţă (datată 20 noiembrie 1699 şi dedicată celor doi compozitori şi organişti), Pachelbel îşi exprimă speranţa ca cel mai în vârstă fiu al său - Wilhelm Hieronymus - să poată studia cu unul din cei doi (nu se ştie dacă acest lucru s-a întâmplat sau nu). El se confesează totodată, spunând că pentru această ocazie, ar fi trebuit să compună o lucrare mai cu greutate, mai neobişnuită, dând de înţeles că nu consideră acest Hexachordum ca fiind cea mai bună compoziţie a sa; Pachelbel face apel, astfel, la coarda sensibilă a celor doi compozitori, lucru ce indică faptul că Pachelbel i-ar fi cunoscut, cel puţin din corespondenţa purtată.
Referitor la natura muzicii, în prefaţă, Pachelbel spune că muzica este cea mai nobilă dintre arte, că ea guvernează emoţiile şi dorinţele, că exprimă credinţa celor mulţi care spun că muzica vine din Trinitatea Sfântă (Dreimal-Heilig) cântată de îngeri şi din mişcarea corpurilor cereşti (cu trimitere la Pitagora şi Platon). Sunt destul de neobişnuite astfel de trimiteri, deoarece variaţiunile de acest tip foarte rar erau însoţite de astfel de idei... Ba mai mult, s-ar părea că această colecţie ar avea tangenţe şi cu unele aspecte cabalistice - (Johannes Pachelbelius Organista Noriberghensium = 1699) - care încă mai trebuie cercetate...
Dintre toate lucrările publicate ale lui Pachelbel, Hexachordum Apollinis a avut cea mai mare răspândire şi a supravieţuit timpului în mai mult de 10 copii, în diverse biblioteci, din Berlin, Londra, Haga, Rochester şi alte oraşe.
Revenind la corpul lucrării, la suita de şase arii cu variaţiuni, se poate spune că această practică de a compune variaţiuni la nişte teme originale era destul de nouă; un caz anterior era cel al lui Girolamo Frescobaldi - Aria detta la Frescobalda (1627) - astfel, Pachelbel fiind unul din primii compozitori care au experimentat această formă compoziţională.

pagină din ediţia originală tipărită,
cu cele 4 variaţiuni ale primei arii

(sursa)

Chiar dacă frontispiciul lucrării indică faptul că aceasta se poate interpreta atât la orgă cât şi la clavecin, cea mai mare parte a muzicii este potrivită celui din urmă instrument, tocmai datorită unor tehnici speciale de interpretare specifice.
Tocmai de aceea, am ales să ilustrez muzical acest Hexachord cu varianta interpretativă la clavecin a lui Gerard van Reenen.
Audiţie plăcută!

Aria Prima



Aria Secunda



Aria Tertia



Aria Quarta



Aria Quinta



Aria Sexta Sebaldina



12 noiembrie 2009

11 noiembrie 2009

Pachelbel - Toccata în Mi Minor


Şi dacă tot am promis să adaug spre ascultare şi alte compoziţii ale lui Johann Pachelbel, azi vă propun una din toccatele sale...
Aici, mai puteţi găsi partituri ale lucrărilor lui Pachelbel.




10 noiembrie 2009

Copy/Paste... deci iegzist...







Ştim cu toţii cum e... tot timpul se găsesc intelighenţi care cu copy/paste devin rapid autori de vorbe luate de-a gata de pe cine ştie unde... Problema nu ar fi asta... mai zic unii că din cărţi se fac cărţile, da' măcar atâta obraz să ai să aminteşti sursa pe care ai folosit-o. Ce să faci? O fi prea mult pentru unii...
Să mă explic: recent, am primit un comentariu la un articol scris de mine, pe blogul unde buchisesc scrisul cu lumina, despre Johann Pachelbel şi al său Canon; eram rugat în acel comentariu să mai adaug dacă pot şi alte piese ale compozitorului. Căutând prima dată în biblioteca muzicală proprie, nu am găsit piesele respective şi am decis să intru pe net. La un moment dat, ce să vezi...? Pe un blog, găsesc un articol dedicat compozitorului german, dar care, la o fugară lectură pe diagonală, semăna izbitor din punctul de vedere al structurii şi al formulărilor cu materialul scris de... mine. Ce mai... luat cu copy/paste...
Nu fac aici apologia plagiatului din punctul de vedere al celui care ar deţine adevărul universal şi ultim... în articolul redactat de mine, nu am făcut mai mult decât să adun informaţii şi să traduc unele materiale, dar măcar am trecut sub formă de linkuri din loc în loc, să se vadă că nu eu am creat acele informaţii; nu revoluţionez eu istoria muzicii universale... şi asta am mai spus-o în alte cuvinte şi la începutul articolului în cauză...
Ce pot să fac decât să-i bat obrazul (virtual) blogăriţei plagiatoare care-şi spune Yandira şi pe al cărei blog plin de citate, ziceri ale zilei şi vorbe înţelepte împănate la discreţie cu versete biblice, am găsit furăciunea asta (precis or mai fi şi altele)...
Deh... la aşa un blog model, care nu are nici măcar o adresă e-mail de contact la profil sau măcar să aibă activate comentariile... ce să faci? Nu de alta, mi-e prea lehamite să dau click pe butonul de report abuse; voiam doar să îi mulţumesc blogăriţei plagiatoare creştine că i-a plăcut ce şi cum am scris şi că mă promovează incognito...
Pentru unii, citatele nu mai au nevoie de semnele alea de puctuaţie idioate - " " - da' poate aşa îi învaţă conducătorii spirituali pe ăştia care se cred mai creştini decât creştinii... (deduc asta din citatele biblice şi versetele cu care îşi mobilează blogul plagiator...)
Mai multe nu poci pentru ca să zic nici eu...
Vorbele ei... (o fi şi ăsta un citat luat de pe cine ştie unde, tot fără " ") Mda... e greu să fii perfect...
Normal că e greu, dar după atâta Ctrl+C şi Ctrl+V ajungi la stadiul în care să te autocaracterizezi ca fiind ... "o combinaţie de multe lucruri ... şi ştiţi care e cea mai faină treabă? i like myself"...
Yandira, draghe... soro... oricine şi oriunde ai fi tu... Jesus loves you! Şi tu ştii asta...


later edit: se pare că această compilaţie de informaţii, traducerea şi adaptarea făcute de mine au un asemenea succes, încât febra copy/paste a ajuns şi aici... hai că începe să-mi placă... mă simt chiar mândru de mine... :))
Îneca-v-aţi, copy/paste-iştilor, cu ghilimelele pe care aţi uitat ca prin farmec să le puneţi acolo unde ar fi trebuit...

alt later edit: mi s-a comunicat în cască şi în urechea muzicală că a dispărut subit şi blogul plagiatoarei Yandira şi profilul ei de pe toateblogurile.ro... eu i-am spus că cineva acolo sus o iubeşte...
încă un alt later edit: şi iubitorii de muzică clasică, operă (şi furăciuni) de pe Netlog au înregistrat o grea pierdere de text (cel pe care l-au copiat cu neruşinare).

06 noiembrie 2009

Chopin Etude No. 3, Op. 10 in E major... by Lang Lang




Un encore cerut de public şi interpretat extraordinar de Lang Lang, împreună cu Orchestra din Berlin.