22 decembrie 2009

"Leana" aka Lenka Křipač


Lenka Křipač, născută în 1978, (tată cehoslovac şi mamă australiancă), actriţa - fostă clăpară şi vocalistă în trupa australiană "Decoder Ring", în 2008 şi-a început cariera solo, cu albumul ce-i poartă numele, Lenka.
Precis i-aţi auzit muzica prin anumite reclame (Old Navy) sau chiar prin seriale TV (Gray's Anatomy).







... şi dacă tot vine Crăciunul...




17 decembrie 2009

Talkin' Bout a Revolution...


...că tot e decembrie...

14 decembrie 2009

Little cover :D

Ce dacă nu ştie versurile? :))
Sper să vă placă japonezul ăsta micuţ şi coverul său (interpretat la ukulele şi voce) după melodia lui Jason Mraz, I'm Yours.





11 decembrie 2009

David Garrett - un alt copil-minune al viorii


Violonistul David Garrett (pe numele său adevărat David Bongartz) s-a născut în data de 4 septembrie 1981 la Aachen, în Germania, mama lui fiind americancă, iar tatăl german.
La vârsta de 4 ani, tatăl său a cumpărat o vioară pentru fratele său mai mare; mai tânărul David a fost atras imediat de acest instrument şi a învăţat să cânte la el (la fel mi s-a întâmplat şi mie, cu vioara de Reghin a fratelui mai mare :D). Un an mai târziu, a participat la un concurs şi a câştigat primul lui premiu. La vârsta de 7 ani, cânta în public cel puţin o dată pe săptămână.
A studiat vioara la Conservatorul din Lübeck. La vârsta de 12 ani a început să studieze şi să colaboreze cu distinsa violonistă poloneză Ida Haendel (care a studiat şi cu George Enescu la Paris), adesea călătorind la Londra sau în alte ţări europene pentru a se întâlni cu aceasta.
La 13 ani, a înregistrat 2 CD uri, a apărut la televiziunea germană şi olandeză şi a dat un concert la Vila Hammerschmidt, reşedinţa preşedintelui Republicii Federale Germane, la invitaţia personală a Dr. von Weizsäcker, oferindu-i-se să cânte la faimosul Stradivarius "San Lorenzo".
La 14 ani, fiind cel mai tânăr solist din toate timpurile, Garrett a semnat un contract exclusiv cu Deutsche Grammophon Gesellschaft.
La 17 ani, a cântat cu Orchestra Filarmonicii din München, sub bagheta lui Zubin Mehta, la Dehli şi Mumbai, cu ocazia aniversării a 50 ani de la dobândirea independenţei Indiei.
Doi ani mai târziu, Garrett a cântat cu Rundfunk-Sinfonieorchester din Berlin, sub bagheta lui Rafael Frühbeck de Burgos, fiind aclamat de critici. Acest fapt a dus la invitaţia de a cânta la Expo 2000, la Hanovra.
Studiile şi le continuă la Royal College of Music din Londra, iar în 2004 absolveşte cursurile Juilliard School din New York. În timpul cât a fost acolo unul din cei mai buni elevi, şi printre primii care au studiat cu Itzach Perlman, Garrett îşi mai suplimentează veniturile, angajându-se ca model (iată şi probele foto :D )... chiar a fost numit la un moment dat David Beckham al scenei clasice :)



Că are legătură cu modelingul sau nu, cu faptul că a călcat vreodată strâmb pe catwalk sau nu, cert este că în decembrie 2007 Garrett a căzut în timpul unei reprezentaţii violonistice şi şi-a făcut ţăndări vioara Guadagnini pe care o cumpărase cu 4 ani înainte, cu 1 milion de dolari.

Ceea ce vă propun azi spre ascultare este albumul Encore (lansat în 2008 la DECCA) , având ca scop să trezească în rândul tinerilor gustul şi interesul pentru muzica clasică.



Smooth criminal




Who wants to live forever




Clair du lune




He' s a pirate




Summertime




Brahms - Hungarian Dance no. 5




Chelsea girl




Summer




O mio bambino caro




Air




Thunderstruck




New day




Ain't no sunshine




Rock prelude




Winter lullaby




Zorba's dance






03 decembrie 2009

A cânta pentru schimbare sau pentru... mărunţiş

Da... Poate pentru unii schimbarea e considerată un mărunţiş, dar Play for Change reprezintă cu mult mai mult... un proiect îndrăzneţ şi extrem de interesant care a început în urmă cu câţiva ani pe străzile din Santa Monica, cu înregistrarea unui interpret ambulant - Roger Ridley - care a fost rugat să interpreteze melodia Stand by me. Apoi au continuat călătoriile prin întreaga lume, înregistrând cu muzicieni care nu s-au văzut faţă în faţă deloc, dar pe care muzica i-a adunat laolaltă, la fel şi convingerea că numai împreună se poate crea o lume mai bună.
Cel care a iniţiat Play for Change - Mark Johnson - povesteşte în clipul următor câte ceva despre proiect:



O multiculturalitate şi o multietnicitate în adevăratul sens al cuvântului... toate coagulate în jurul ideii de pace, cu ajutorul unui liant universal valabil, muzica...
Şi chiar sună extraordinar de fain... ia aplecaţi urechea muzicală la ce urmează... :) (click pe fullscreen)

Stand by me
(Roger Ridley - in memoriam)



One love



Don't worry



Chanda mama



Change is gonna come
(pentru prima dată pe o scenă)



Aici puteţi viziona şi restul episoadelor, iar aici îi puteţi descoperi pe muzicienii care fac parte din acest proiect muzical, cultural şi umanitar.


23 noiembrie 2009

Regina Spektor - Laughing with





No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’re starving or freezing or so very poor

No one laughs at God
When the doctor calls after some routine tests
No one’s laughing at God
When it’s gotten real late
And their kid’s not back from the party yet

No one laughs at God
When their airplane start to uncontrollably shake
No one’s laughing at God
When they see the one they love, hand in hand with someone else
And they hope that they’re mistaken

No one laughs at God
When the cops knock on their door
And they say we got some bad news, sir
No one’s laughing at God
When there’s a famine or fire or flood

*Chorus*
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious
Ha ha
Ha ha

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’ve lost all they’ve got
And they don’t know what for

No one laughs at God on the day they realize
That the last sight they’ll ever see is a pair of hateful eyes
No one’s laughing at God when they’re saying their goodbyes
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughing at God in hospital
No one’s laughing at God in a war
No one’s laughing at God when they’re starving or freezing or so very
poor

No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
We’re all laughing with God

21 noiembrie 2009

Regina Spektor - Eet





It's like forgetting the words to your favorite song
You can't believe it
You were always singing along
It was so easy and the words so sweet
You can't remember
You try to feel the beat

Eeeeeeeeeeeeeeeet, eet, eet, eet
Eeeeeeeeeeeeeteeet, eet, eet, eet

You spent half of your life trying to fall behind
You're using your headphones to drown out your mind
It was so easy, and the words so sweet
You can't remember
You try to move your feet
Eeeeeeeeeeeeeeeet, eet, eet, eet
Eeeeeeeeeeeeeteeet, eet, eet, eet

Someone's deciding whether or not to steal
He opens the window just to feel the chill
He hears that outside a small boy just starting to cry
'Cause it's his turn but his brother won't let him try

It's like forgetting the words to your favorite song
You can't believe it
You were always singing along
It was so easy and the words so sweet
You can't remember
You try to move your feet

It was so easy and the words so sweet
You can't remember, you try to feel the beat

(sursa)

20 noiembrie 2009

Regina Spektor - Fidelity





I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost in the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind all this music

And it breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my heart
It breaks my heart

And suppose I never met you
Suppose we never fell in love
Suppose I never ever let you kiss me so sweet and so soft
Suppose I never ever saw you
Suppose we never ever called
Suppose I kept on singing love songs just to break my own fall
Just to break my fall
Just to break my fall
Break my fall
Break my fall

All my friends say that of course its gonna get better
Gonna get better
Better better better better
Better better better

I never love nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost
In the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind
All this music
And it breaks my heart
It breaks my heart
Breaks my
Heart
Breaks my heart

(sursa)

18 noiembrie 2009

"Rabbids go home" - pe muzica "Mahala Rai Banda" (Nobilii Lăutari de Mahala)

Şi cum îmi plac mie în general desenele animate la nebunie, de ceva vreme, urmăream pe Iutub năzdrăvăniile zăpăciţilor de iepuraşi care, săracii, nu pot face mai nimic, dar pot dansa şi mai nou, pot să aibă şi propriul lor joc video, pe platformă Nintendo.
Filmuleţele cu aventurile şoşoilor, mai puteţi vedea aici.
Sau dacă vreţi aşa, vă fac eu poftă cu un filmuleţ din ciclul Iepuraşii nu pot să...



Dar să revenim la şoşoii noştri... ei vor să ajungă acasă, pe Lună şi încearcă în toate modurile posibile acest lucru... vă prezentez aici vreo două:
încercarea nereuşită nr. 619



încercarea nereuşită nr. 442



Ce legătură au toate astea cu muzica? Păi, dacă aţi fost puţin atenţi, aţi auzit pe fundalul sonor nişte triluri cam cunoscute, nu-i aşa?
În trailer-ul de lansare a jocului se aude şi mai bine una din melodii:



Într-un interviu, Jacques Exertier, Creative Producer, explică cum s-a ajuns ca pentru partea iepurească a jocului s-a ales această formaţie românească... Şi uite-aşa ajungem şi la subiectul articolului...
Este vorba de formaţia Mahala Rai Banda, în traducere - Nobilii Lăutari de Mahala.
Şi, cum se întâmplă uneori, unii artişti sunt mai cunoscuţi în străinătate decât în propria ţară (un alt caz ce îmi vine rapid în minte este cel al Danei Dragomir - PanDana). Iar Mahala Rai Banda este un astfel de caz. Pe saituri străine - de exemplu aici - mai găsiţi informaţii despre această formaţie.

Să ţopăie iepurii occidentali pe muzică ţigănească!
















Taves bahtalo!


13 noiembrie 2009

Pachelbel - Hexachordum Apollinis


Hexachordum Apollinis este o colecţie, o suită de variaţiuni pentru clape creată de Johann Pachelbel şi publicată în anul 1699. Cuprinde şasă arii frumose cu variaţiuni (asta, pentru cei cu copy/paste) pe teme originale şi este considerată ca fiind unul din punctele culminante ale creaţiei sale muzicale.
Colecţia include o prefaţă în care Pachelbel dedică lucrarea lui Dieterich Buxtehude şi Ferdinand Tobias Richter şi în care, pe scurt, se referă la natura muzicii.
Traducerea titlului în limba engleză face trimitere la cele şase coarde ale lui Apollo, la mitica liră cu şase coarde a zeului.
Lucrarea a fost publicată în 1699 la Nürnberg, de către Johann Christoph Weigel, un editor care mai lucrase şi înainte cu Pachelbel. Frontispiciul creat de Cornelius Nicolaus Schurz (vezi foto) descrie colecţia ca şase arii de interpretat la orgă sau la clavecin, la ale căror simple melodii au fost adăugate variaţiuni, pentru plăcerea Prietenilor Muzelor.
În scurta prefaţă (datată 20 noiembrie 1699 şi dedicată celor doi compozitori şi organişti), Pachelbel îşi exprimă speranţa ca cel mai în vârstă fiu al său - Wilhelm Hieronymus - să poată studia cu unul din cei doi (nu se ştie dacă acest lucru s-a întâmplat sau nu). El se confesează totodată, spunând că pentru această ocazie, ar fi trebuit să compună o lucrare mai cu greutate, mai neobişnuită, dând de înţeles că nu consideră acest Hexachordum ca fiind cea mai bună compoziţie a sa; Pachelbel face apel, astfel, la coarda sensibilă a celor doi compozitori, lucru ce indică faptul că Pachelbel i-ar fi cunoscut, cel puţin din corespondenţa purtată.
Referitor la natura muzicii, în prefaţă, Pachelbel spune că muzica este cea mai nobilă dintre arte, că ea guvernează emoţiile şi dorinţele, că exprimă credinţa celor mulţi care spun că muzica vine din Trinitatea Sfântă (Dreimal-Heilig) cântată de îngeri şi din mişcarea corpurilor cereşti (cu trimitere la Pitagora şi Platon). Sunt destul de neobişnuite astfel de trimiteri, deoarece variaţiunile de acest tip foarte rar erau însoţite de astfel de idei... Ba mai mult, s-ar părea că această colecţie ar avea tangenţe şi cu unele aspecte cabalistice - (Johannes Pachelbelius Organista Noriberghensium = 1699) - care încă mai trebuie cercetate...
Dintre toate lucrările publicate ale lui Pachelbel, Hexachordum Apollinis a avut cea mai mare răspândire şi a supravieţuit timpului în mai mult de 10 copii, în diverse biblioteci, din Berlin, Londra, Haga, Rochester şi alte oraşe.
Revenind la corpul lucrării, la suita de şase arii cu variaţiuni, se poate spune că această practică de a compune variaţiuni la nişte teme originale era destul de nouă; un caz anterior era cel al lui Girolamo Frescobaldi - Aria detta la Frescobalda (1627) - astfel, Pachelbel fiind unul din primii compozitori care au experimentat această formă compoziţională.

pagină din ediţia originală tipărită,
cu cele 4 variaţiuni ale primei arii

(sursa)

Chiar dacă frontispiciul lucrării indică faptul că aceasta se poate interpreta atât la orgă cât şi la clavecin, cea mai mare parte a muzicii este potrivită celui din urmă instrument, tocmai datorită unor tehnici speciale de interpretare specifice.
Tocmai de aceea, am ales să ilustrez muzical acest Hexachord cu varianta interpretativă la clavecin a lui Gerard van Reenen.
Audiţie plăcută!

Aria Prima



Aria Secunda



Aria Tertia



Aria Quarta



Aria Quinta



Aria Sexta Sebaldina



12 noiembrie 2009

11 noiembrie 2009

Pachelbel - Toccata în Mi Minor


Şi dacă tot am promis să adaug spre ascultare şi alte compoziţii ale lui Johann Pachelbel, azi vă propun una din toccatele sale...
Aici, mai puteţi găsi partituri ale lucrărilor lui Pachelbel.




10 noiembrie 2009

Copy/Paste... deci iegzist...







Ştim cu toţii cum e... tot timpul se găsesc intelighenţi care cu copy/paste devin rapid autori de vorbe luate de-a gata de pe cine ştie unde... Problema nu ar fi asta... mai zic unii că din cărţi se fac cărţile, da' măcar atâta obraz să ai să aminteşti sursa pe care ai folosit-o. Ce să faci? O fi prea mult pentru unii...
Să mă explic: recent, am primit un comentariu la un articol scris de mine, pe blogul unde buchisesc scrisul cu lumina, despre Johann Pachelbel şi al său Canon; eram rugat în acel comentariu să mai adaug dacă pot şi alte piese ale compozitorului. Căutând prima dată în biblioteca muzicală proprie, nu am găsit piesele respective şi am decis să intru pe net. La un moment dat, ce să vezi...? Pe un blog, găsesc un articol dedicat compozitorului german, dar care, la o fugară lectură pe diagonală, semăna izbitor din punctul de vedere al structurii şi al formulărilor cu materialul scris de... mine. Ce mai... luat cu copy/paste...
Nu fac aici apologia plagiatului din punctul de vedere al celui care ar deţine adevărul universal şi ultim... în articolul redactat de mine, nu am făcut mai mult decât să adun informaţii şi să traduc unele materiale, dar măcar am trecut sub formă de linkuri din loc în loc, să se vadă că nu eu am creat acele informaţii; nu revoluţionez eu istoria muzicii universale... şi asta am mai spus-o în alte cuvinte şi la începutul articolului în cauză...
Ce pot să fac decât să-i bat obrazul (virtual) blogăriţei plagiatoare care-şi spune Yandira şi pe al cărei blog plin de citate, ziceri ale zilei şi vorbe înţelepte împănate la discreţie cu versete biblice, am găsit furăciunea asta (precis or mai fi şi altele)...
Deh... la aşa un blog model, care nu are nici măcar o adresă e-mail de contact la profil sau măcar să aibă activate comentariile... ce să faci? Nu de alta, mi-e prea lehamite să dau click pe butonul de report abuse; voiam doar să îi mulţumesc blogăriţei plagiatoare creştine că i-a plăcut ce şi cum am scris şi că mă promovează incognito...
Pentru unii, citatele nu mai au nevoie de semnele alea de puctuaţie idioate - " " - da' poate aşa îi învaţă conducătorii spirituali pe ăştia care se cred mai creştini decât creştinii... (deduc asta din citatele biblice şi versetele cu care îşi mobilează blogul plagiator...)
Mai multe nu poci pentru ca să zic nici eu...
Vorbele ei... (o fi şi ăsta un citat luat de pe cine ştie unde, tot fără " ") Mda... e greu să fii perfect...
Normal că e greu, dar după atâta Ctrl+C şi Ctrl+V ajungi la stadiul în care să te autocaracterizezi ca fiind ... "o combinaţie de multe lucruri ... şi ştiţi care e cea mai faină treabă? i like myself"...
Yandira, draghe... soro... oricine şi oriunde ai fi tu... Jesus loves you! Şi tu ştii asta...


later edit: se pare că această compilaţie de informaţii, traducerea şi adaptarea făcute de mine au un asemenea succes, încât febra copy/paste a ajuns şi aici... hai că începe să-mi placă... mă simt chiar mândru de mine... :))
Îneca-v-aţi, copy/paste-iştilor, cu ghilimelele pe care aţi uitat ca prin farmec să le puneţi acolo unde ar fi trebuit...

alt later edit: mi s-a comunicat în cască şi în urechea muzicală că a dispărut subit şi blogul plagiatoarei Yandira şi profilul ei de pe toateblogurile.ro... eu i-am spus că cineva acolo sus o iubeşte...
încă un alt later edit: şi iubitorii de muzică clasică, operă (şi furăciuni) de pe Netlog au înregistrat o grea pierdere de text (cel pe care l-au copiat cu neruşinare).

06 noiembrie 2009

Chopin Etude No. 3, Op. 10 in E major... by Lang Lang




Un encore cerut de public şi interpretat extraordinar de Lang Lang, împreună cu Orchestra din Berlin.

16 octombrie 2009

M.I.S.H.U. - Mihai Călian - folk die la Cluuj... fain :)

... adică Musically Inspired Soul and Heart Unit... adică Mihai Călian...

Mishu Calian - Viteza Sangelui Meu



Mihai Calian-Mitel


aici, găsiţi mai multă muzică mishelească :D

15 octombrie 2009

Göran Söllscher - drumul către perfecţiune în 11 coarde

Chitaristul suedez şi chitara sa cu 11 coarde face un minunat periplu muzical, de la Bach la Beatles...







09 octombrie 2009

Sandrine Piau - soprana harpistă








Că tot e vineri şi de dimineaţă am găsit ceva fain de ascultat, mai ales că de multă vreme nu am mai apucat să buchisesc pe aici, azi vă împărtăşesc o voce excelentă, cea a Sandrinei Piau.
Născută în data de 5 iunie 1965 la Issy-les-Moulineaux, în Franţa, Sandrine este o soprană a cărei voce este o plăcere să o asculţi; iniţial, ea se pregătise ca harpistă, dar apoi a studiat canto la College Lamartine şi Conservatoire National Superieur de Musique din Paris. Notorietatea i-a fost dată de opera barocă.
În 2006, statul francez i-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor.








19 iulie 2009

Un altfel de... zece... acelaşi Chilian :)




... de la Ridzi la (o) Plăcintă...
vivat tineretul, vivat sportul!

10 iulie 2009

iRelax - In Traffic




Vă promiteam ieri ceva, aşa ca pentru vinerea...
Aşadar, dacă sunteţi prinşi în trafic de la serviciu către casă sau de acasă către munte, mare deal sau câmpie... şi chiar dacă nu sunteţi în maşină...
Mâine, ultimul volum al seriei, numai bun pentru sfârşitul de săptămână...



09 iulie 2009

iRelax - Leaving the workday behind




Joi... conform curbei lui Gauss, azi ar trebui să dăm randament maxim pe plantaţiile unde muncim cu drag şi spor pentru propăşirea neamului românesc, a corporatismului multinaţional, a mediului de afaceri privat sau a sistemului bugetar...
Şi cum la aşa vremuri şi curba lui Gauss a intrat în (mult prea pomenita) criză... nu ştiu cum să vă zic, da io abia aştept uichendul... vorba aia... numa' mâine nu-i poimâine :)
Aşa cum zice şi titlul albumului din colecţia iRelax pe care vi-l propun azi, să încercăm să lăsăm în urmă şi ziua asta de lucru...
Iar mâine, că tot e vineri, vă propun - surprize, surprize - tot din seria asta, ceva ce se potriveşte cu începutul sfârşitului... de săptămână :)


07 iulie 2009

iRelax - Anywhere




De câteva zile, îmi fac viaţa (şi) mai uşoară la serviciu, ascultând colecţia iRelax... astfel reuşesc să trec mai lejer peste atmosfera uneori încărcată a plantaţiei... şi în lipsă de coloana sonoră a Sclavei Isaura, am zis că tot mai indicat ar fi o muzică din asta mai relaxantă...
Aşadar, azi, primul volum...Vă doresc audiţie plăcută şi... aveţi grijă, dacă sunteţi şi voi la serviciu, daţi-vă jos de pe macarale, utilaje, panouri de comandă... nu de alta, da să nu adormiţi...



06 iulie 2009

Vreau şi eu la... Fierărie!




După emisiunea ascultată on-line pe folkweb şi luat de vorbele foarte faine ale lui Marius Matache despre o locaţie care merită musai vizitată, am decretat:
VREAU ŞI EU LA FIERĂRIE! :)
La Fierărie nu este doar un local, un pub, ci mult mai mult... un loc unde muzica bună şi în general cultura sănătoasă este la ea acasă. În fiecare joi, acolo se întâmplă chestii faine muzicale şi culturale, într-un ambient cu totul deosebit (sonorizarea evenimentelor muzicale e de excepţie), inspirat şi care respiră 100 % aerul şi atmosfera de... fierărie :D
Şi nu vă gândiţi că arta, muzica şi cultura se fac pe stomacul gol... :))
La Fierărie, se poate mânca şi bea după pohta sufletului şi a trupului. Nu aduc acum în discuţie meniurile, dar dependenţii de arahide şi de popcorn să ştie că la orice comandă, aceste bunătăţuri sunt... din partea Fierăriei (or fi coapte şi prăjite la focul din vatra în care se fac potcoavele? :)) )
Setoşii să ştie că halba de bere e din aia de criză... la 1 litru! :)) Am zis!
Iar dependenţii de internet, au acces gratuit şi fără fir la reţea. Adjudecat!
Ce am uitat să menţionez până acum e faptul că Fierăria este o franciză, deci oameni cu ceva bani, dar cu multă dragoste pentru muzică bună, cultură şi voie bună, ar putea beneficia de nău-hau-ul conceptului, care la Suceava (căci acolo se află Fierăria de care vorbesc) merge ca pe... potcoave :D
Aşadar, oameni de afaceri care nu sunteţi cu criza-n gât şi care iubiţi muzica, folkul şi nu numai, credeţi că la Oradea (că asta mă doare pe mine... aceste cuvinte care ne doare :D) şi nu numai s-ar putea pune pe picioare o asemenea afacere? (asta era o întrebare retorică)
Booon... deci, dacă treceţi cumva prin Suşava, pe Mărăşeşti, la o aruncătură de ciocan (şi de potcoavă-ncinsă) de Banca (nu-i facem reclamă) ProCredit, nu ezitaţi să puneţi pe voi şorţul de fierar şi daţi buzna înlăuntrul Fierăriei!



(sursa, aici)

Noa, acum să văd cine sare la interval cu o halbă din aia de 1 litru, după aşa o recomandare :)) (pretenii ştiu de ce la 1 litru :))

26 iunie 2009

Adrian Berinde - "homo universalis" de tip renascentist...o addenda

Completarea aceasta este la articolul postat mai demult despre Adrian Berinde. Am primit pe mail, de la Lorelei Rhein, câteva informaţii despre câteva materiale referitoare la artist... şi am zis că ar fi frumos să le împărtăşesc, deşi - poate - unii dintre voi le ştiau deja...
Dacă nu, cu atât mai bine...
Aici găsiţi un material scris despre Adrian Berinde (practic, având aceeaşi sursă informaţională şi fiind aproape textul similar publicat de mine în articolul anterior dedicat artistului). Trecând peste acest text, intrând pe site şi dând click pe titlul Emisiune AUDIO Înregistrare, veţi putea asculta integral emisiunea "Folk web live" a lui Ovidiu Mihăilescu, care i-a avut ca invitaţi pe Marius Matache şi Adrian Berinde. Fizic, Adrian Berinde nu a fost în studio, din cauza unor probleme de sănătate (ÎNSĂNĂTOŞIRE GRABNICĂ!), dar a trimis spre ascultare albumul Azil, nelansat încă (sperăm cu toţii - iubitorii muzicii şi artistului Adrian Berinde - că albumul se va lansa cât mai curând anul acesta...), dar care este un album de excepţie, care poate concura lejer la "cel mai bun album de muzică românească lansat până acum, în 2009" şi nu numai...
Emisiunea integrală are o durată de aproape 2 ore, aşa că ascultarea sa integrală nu prea se adresează grăbiţilor... musai să iei o pauză de 2 ore, eventual cu o carte în mână sau cu urechile total ciulite... este o emisiune care merită rumegată în tihnă...
Aşa, ca-ntr-o avampremieră, vă pot mărturisi că piesele albumului Azil sunt... excepţionale; veţi experimenta din plin pielea de găină care vi se va alătura, ascultând acest album... dar cel mai indicat ar fi să lăsăm vorbele şi să ascultăm muzica şi versurile cântate de Adrian Berinde... acelaşi stil inconfundabil, ne-comercial... Albumul - mai mult ca sigur - ca şi până acum, în ceea ce priveşte şi albumele lansate până acum, se va găsi pe piaţă destul de greu, putând fi încadrat la categoria albume de colecţie, aşadar sper să îl pot procura, la fel cum le doresc şi tuturor celorlalţi dependenţi de muzica, versurile şi arta lui Adrian Berinde, în general.

Cealaltă addenda este Adrian Berinde - Călători ai nimănui - live la Taverna:


25 iunie 2009

23 iunie 2009

Brian Crain - de la fluierat la baseball şi în final... la pian...


Născut în Hollywood, Brian Crain a compus muzică de când îşi aduce aminte. Din spusele familiei, de când era foarte mic, el fluiera mai tot timpul linii melodice "inventate" chiar de el, pe moment.
la 6 ani, părinţii i-au cumpărat un pian, crezând că aşa, poate, o să i se mai cizeleze copilului talentul muzical... dar Brian a continuat să îşi fluiere cântecele, nefiind atras de pian. La 10 ani, lua lecţii de pian, dar şi de acestea se plictisi repede, găsindu-şi o nouă pasiune, baseball-ul. Şi chiar dacă s-a îndepărtat de pian, nevoia lui de a compune nu a dispărut, el putând fi auzit de colegii de echipă fluierându-şi ultimele compoziţii în timpul antrenamentelor. Brian visa să ajungă jucător profesionist de baseball, în timp ce îşi fluiera compoziţiile proprii.
De la 15 ani, se apucă de editat filme educaţionale, începând să se ocupe de sunet, la Hollywood, având la 19 ani propriul său studio de sunet. În tot acest timp, mai stătea alături de tastatură şi se juca cu ea, aşa cum se juca şi fluierând, neştiind, de fapt, că începuse astfel să înveţe pianul şi să compună la pian...
Pe la 20 de ani, compunea deja muzică de film pentru copii. După câteva eşecuri cu echipa sa de baseball, a renunţat la visul de a mai deveni jucător profesionist.
Tot în acea perioadă, familia şi prietenii îl sfătuiau să-şi înregistreze şi să scoată un CD cu piesele sale pianistice. El nu se gândise serios la a-şi publica propriile compoziţii, dar după ce a înregistrat primul CD şi după succesul avut, Brian a început şi continuă şi acum să facă numai asta...
El chiar glumeşte, spunând că cel mai bun lucru care i se putea întâmpla vreodată a fost să nu devină jucător profesionist de baseball :)
Compoziţiile sale, precum Butterfly Walz, Northern Lights, A Walk in the Forest sau Lavender Hills, sunt folosite ca teme muzicale sau în reclame, în Asia, tocmai de aceea Brian este foarte popular pe continentul asiatic.
În 2005, a compus primele sale două simfonii, Simfoniile Primăverii, înregistrate cu Orchestra de Cameră a Filarmonicii cehe. Între timp, el concertează prin Asia sau SUA şi a terminat de compus cel mai recent album al său, al doisprezecelea, cel pe care vi-l propun şi eu spre ascultare...

22 iunie 2009

Lang Lang & Schiller - liber la visare...

Time for dreams
o colaborare muzicală de excepţie între cei doi muzicieni...



15 iunie 2009

Concert de lăută renascentistă


Prin intermediul lui Marius Cruceru, am primit anunţul următor, pe care îl dau şi eu mai departe:

Vă invităm la un concert de lăută renascentistă, instrumentul care apare cel mai des în mîinile îngerilor iconografia religioasă medievală, instrumentul la care “s-au convertit” Sting şi Jan Akkerman.









Concertul va avea loc luni, 22 iunie, la ora 18.00, în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea, ora 18.00, (vizavi de Selgros). Va concerta Caius Hera, lutenist timişorean, unul dintre puţinii lutenişti români, care s-a perfecţionat la Schola Cantorum Basiliensis. Caius Hera cîntă la lăută barocă, vihuela, lăută renascentistă, viola da gamba. Instrumentele pe care cîntă sînt construite de Gyorgy Lorinczi, unul dintre puţinii lutieri din România.

Intrarea este liberă!

11 iunie 2009

Doctoriţa sighişoreancă şi chitara sa...

... căci despre Teodora Iacob este vorba... a mai scos un clip, la piesa Efect de portocală, de pe albumul Efecte speciale, lansat în decembrie 2008.
Dar să o luăm în ordine cronologică... primul clip al unei piese de pe album a fost Early Morn';



iar acum, Efect de portocală



nu ştiu cum e în halat alb şi cu stetoscopul pe după gât, dar cu chitara în mână şi cu vocea face treaba excelentă ;) Way to go, Teo :)

01 iunie 2009

Kangaroo MusiQue - cangurul electronic german

Norman Mitschele este cel care ţopăie în spatele cangurului muzical. Cam asta povesteşte el despre sine şi muzica sa... din păcate, nu am avut răgazul necesar traducerii, dar vă descurcaţi voi... :D



Music.. yes music.. i like listen to it... but i love to compose and play music on my own, because then i hear exactly that what i personally like most.Started with some few piano lessons as a child and a seven year enduring hate-love to my clarinet i started to use a computer to generate tones and sound. My first computer wich was able to play sound was an Schneider (Amstrad) CPC where SOUND-commands in BASIC could be used to obtain a few tones. The next step to the synthesizers was only a small one. As i have used hardware-synths before i now mostly use virtual synths (SoftSynths) on my computer. Saves spaces and nerves :-) With my move from Stuttgart to Dettingen an der Erms i stopped to make music with real synthesizers, cause there was no space for the hardware anymore. Now i think about to rebuild a small room in the celler to a "music-room" where i can run riot at ease. Over the years a lot of things originated wich are very nice, not really nice but although are enjoyable in some kind. I personally love all my pieces of music very much - otherwise i wouldn't have done them :-) Retrospective on my old tunes i see some enchancements - no matter in i wich direction. I always have composed music for myself - for relaxing and also for anger management :-) Sometimes with others, but mostly alone. There are several categories of my music and those you'll find here.

29 aprilie 2009

O porţie bună de "Beef Iron & Wine"

Aminteam de suplimentul anti-anemic Iron & Wine, că doar de acolo îşi trage numele de scenă interpretul şi compozitorul de folk rock Samuel Beam...
Şi dacă tot am scăpat de anemie, să stăm oleacă şi să-i ascultăm relaxaţi muzica...

cover-ul piesei "Such Great Heights" - The Postal Service
(la momentul respectiv, The Postal Service încă nu lansaseră cântecul...)



muzica sa a mai putut fi auzită şi prin seriale TV precum House, M.D...



The L Word...



sau Twilight...
(se udă... pardon, se topesc fetile adolescinte dupe filmul şi mai ales actoriul ala drăguţ şi păros... :)) )



poate să vă ia şi somnul... aveţi voie :D
sau să faceţi o criză de reverie acută diseminantă în realitatea tâmpă de prin jur...