19 februarie 2011

Romania's got talent vs. America's got talent


Narcis Iustin Ianau şi Jackie Evancho...





Asemănări? Deosebiri?
Un lucru este, însă, cert: cei doi copii (şi mai ales vocile lor) sunt cu totul şi cu totul speciali...
Oricum, ceea ce nu poate fi omis e felul în care se abordează dincolo de ocean descoperirea şi valorificarea unor asemenea talente, proces care are practic în spate o întreagă industrie care se ocupă de toate aspectele. La noi, din păcate, încă ne chinuim cu descoperirea de asemenea diamante brute şi nu prea ştim cum să le şlefuim pentru a le pune în valoare extraordinarele calităţi...

16 februarie 2011

Internare (muzicală) de bunăvoie la Azil


Azi am avut răgazul necesar pentru a asculta în sfârşit cel mai recent album al lui Adrian Berinde, "Azil".
Nu ar avea niciun rost să încerc să explic prea mult în cuvinte... Nici n-aş putea... Oricum, cei care ştiu cu ce înseamnă Adrian Berinde nu mai au nevoie de cuvinte... Creaţiile sale exprimă totul.
Şi nici să mă lamentez că nu am ajuns la concertul de lansare de la Cluj, să îl ascult pe viu şi să trag nişte fotografii de concert... Oricum, mă bucur nespus că mi-am cumpărat albumul şi că acum îmi ţin urechile lipite de difuzoare, ascultând cu nesaţ cele 11 piese.
Aşa cum se prefigura, acest album reprezintă cumva "piatra din capul unghiului" a creaţiei sale muzicale de până acum, o sumă superlativă a tuturor celorlalte albume anterioare. Asta nu înseamnă deloc că steaua călătoare a lui Adrian Berinde se opreşte aici.
Despre cum sună piesele... ce să zic? Acompaniat de pielea de găină, nu pot să nu remarc excepţionalele aranjamente muzicale şi orchestraţiile pieselor... Jimi El Laco şi Sandy Deac au pus cum nu se poate mai bine la lucru viorile şi chitarele, pentru a îmbrăca piesele în cele mai faine straie posibile.
Ce mai, un album care emană până la esenţa ultimă, muzicală şi poetică, spiritul unic al lui Adrian Berinde.
Dacă apucaţi să cumpăraţi albumul (eu l-am luat de aici), vă doresc audiţie plăcută!
Aaaa... Să nu uit... www.adrianberinde.ro

Azil



Din resturi de timp



Queimada



În alb şi negru



Poveste cu aripi




Eno



... sau dacă doriţi varianta completă, Brian Peter George St. John le Baptiste de la Salle Eno... mai pe scurt, Brian Eno sau minimalist de-a dreptul, Eno.


Născut la data de 15 mai 1948, Eno este un muzician englez, compozitor, producător, teoretician muzical, interpret şi artist vizual, dar este cunoscut drept unul dintre principalii inovatori ai muzicii ambientale şi generative, el fiind totodată cel care a introdus termenul de muzică aleatorie.
Mai mult nu vreau să scriu în documentarea despre Eno, deoarece atunci când mă gândesc la el şi când îi ascult muzica, singurele cuvinte ce îmi vin în minte sunt "minimalism" şi "relaxare"; nu vreau să încarc aici fără rost spaţiul; oricum, cine doreşte, se poate documenta pe-ndelete...
Şi dacă tot veni vorba de spaţiu, de spaţiu negativ, de simplitate, minimalism şi frumuseţe, atunci vreau musai să sar puţin portativul la fotografie, film şi maşini, prin intermediul fotografului Scott Bourne.



După cum, poate, v-aţi dat seama, fondul muzical e Eno (An ending).





Relaxare plăcută!