28 noiembrie 2008

Yiruma - "desăvârşire" şi pian

Compozitor şi pianist sud-coreean, Yiruma s-a născut la 15 februarie 1978; este cunoscut datorită muzicii sale şi albumelor vândute din SUA până în Europa sau Asia.
A început să înveţe pianul la vârsta de 5 ani, iar în anul 1988 a plecat în Marea Britanie. În 1996 a luat parte la albumul "The musicians of Purcell", iar în 1997 a absolvit "The Purcell of Specialist Music School" din Londra.
Deşi iniţial a deţinut dublă cetăţenie, britanică şi sud-coreeană, în 2006 a renunţat la cea britanică şi a intrat în Marina sud-coreeană, pentru a-şi satisface stagiul militar, obligatoriu în Coreea de Sud.
Este căsătorit cu Miss Coreea, Son Hye-im.
(traducerea numelui său, Yiruma, înseamnă "desăvârşire")

27 noiembrie 2008

John Williams - 6 decenii de carieră

Compozitor, chitarist, pianist, dirijor, laureat... muzică de film, muzică clasică şi contemporană... colaborări importante cu nume (la fel de) mari din lumea filmului sau a muzicii... multe ar fi de spus despre John Williams... dar mai bine să lăsăm muzica să vorbească pentru el...
Am ales aici din compoziţiile şi interpretările sale pe cele preponderent chitaristice...
Aşa mi-a venit mie pe urechea muzicală din dotare, după ce am văzut azi pe un blog - nu spui care:D - o chitară agăţată într-un copac... şi am ascultat o muzică clasică extraordinară, interpretată de chitaristul Gary Ryan...
Aşa că am venit şi eu cu supradoza de chitară, a lui John Williams, de data asta :)



26 noiembrie 2008

Lang Lang - alt copil teribil al pianului

După ce am stat la poveşti cu o tânără şi foarte talentată pianistă (dar care are şi o voce foarte bună)... nu spui cine, persoană emportantă :) ... am decis să ţopăi puţin pe portativ şi să schimb registrul de la vioară la pian.
Aşadar, un chinez + un pian = ...

La 3 ani decide să schimbe scutecele cu pianul, la 5 ani câştigă competiţii importante şi dă deja recitaluri publice, iar la 9 ani ajunge la Conservatorul Central de Muzică din Beijing şi câştigă Concursul Internaţional "Ceaikovski" pentru tineri muzicieni; la 13 ani interpretează seria completă de 24 de studii ale lui Chopin la Beijing Concert Hall, dar adevărata afirmare vine la vârsta de 17 ani, când a fost chemat în ultimul moment la Gala Secolului şi a interpretat un concert de Ceaikovski, împreună cu orchestra simfonică din Chicago.
Şi nu s-a oprit din cântat... de la preşedinţi de state până la înalte alteţe regale...
Mai multe date găsiţi aici.
Iar acum, de la mine...













24 noiembrie 2008

Pachelbel - Canon (varianta electrică a lui Ed Alleyne Johnson)

Pachelbel şi Canonul său - neverending story...
Şi dacă tot eram în zodia viorii, sub constelaţia electrică a lui Ed Alleyne Johnson, atunci... Canon să fie! :)

19 noiembrie 2008

Azi ar fi împlinit 51 de ani...

Şi când spuneam asta, mă gândeam la Ofra Haza... Oricum, muzica ei rămâne...


14 noiembrie 2008

Ed Alleyne Johnson - lutierul/violonist electric


Da... după cum se vede şi se aude... sunt în zodia viorii...

Ed Alleyne Johnson este un violonist electric britanic şi un interpret de succes oriunde cântă pe străzi... şi face asta de două decenii, de când era student la Oxford.
Foloseşte o vioară electrică pe care el însuşi a sculptat-o cu un cuţit de bucătărie şi un amplificator pe care l-a modificat să funcţioneze cu baterii reîncărcabile; s-a adaptat / şi-a adaptat instrumentele la lucrul şi cântatul pe străzi, adică prin cele mai mari oraşe europene, canadiene sau americane.
Dacă cumva aveţi drum prin Chester sau York, îl veţi găsi cântând pe străzile de acolo.
Până atunci, chiar dacă nu puneţi un bănuţ în cutia viorii sale, vă propun să îl ascultăm aici.











12 noiembrie 2008

Assia Akhat - "violonista care (şi) cântă"

Ce am făcut, ce n-am făcut, dar uite că am sărit gardul muzical de la Vanessa Mae la o altă prezenţă feminină cu vioară în dotare (şi nu numai)...
Este vorba de Assia Akhat, o ucraineancă cu rădăcini tătare prin arborele genealogic, ce şi-a croit un drum plin de succes în şou-biz-ul rusesc şi nu numai...
Şi cum prea multe nu mai erau de inventat în domeniul muzical, Assia a pus mâna pe vioară, şi-a dres glasul şi s-a pus pe făcut muzică... De acolo îi vine şi numele de violonista care cântă. Cât despre talentul şi vocea sa, ce să zic eu... nu sunt nicidecum critic muzical, dar tind să cred că Assia se mulează bine pe modelul muzical contemporan care încearcă să facă un cocktail de stiluri şi de moduri interpretative pentru a ajunge la sufletul şi la urechile cât mai multor ascultători. Nu spun că nu sună bine sau interesant, dar parcă melanjul acesta pe care ea îl interpretează este oarecum unul mai uşurel, mai facil digerabil şi auditiv şi compoziţional... dar nu pot condamna acest fapt; nu sunt în măsură să fac asta; e şi de înţeles: ascultătorul sau auditoriul de azi, adică marea masă a acestuia care nu se află în publicul-ţintă al formei clasice şi dificile a culturii muzicale, găseşte în acest tip de muzică şi de interpretare cam tot ce ar găsi la un fast-food... unul muzical de data asta... ceva rapid, destul de facil, uşor digerabil, plăcut auzului, ceva ce să producă plăcere la ascultat, totul ambalat estetic într-o formă care aminteşte de stilul clasic consacrat.
Şi Assia nu face excepţie de la această reţetă; care până la urmă prinde bine la public. La publicul care altfel nu ar fi luat contact cu muzica, cea care duce puţin către clasic, muzica aceea care nu se aude zilnic difuzată până la refuz la posturile de radio. Faza cu popularizarea muzicii grele îmi aduce aminte acum de răstălmăcirea cu tenori şi soprană a piesei celor de la O-zone... deci cam până acolo se poate ajunge... e bine? e rău? habar n-am...
Şi dacă tot vorbeam de stilul său, muzica Assiei combină elementele clasice cu melodiile populare tradiţionale, trecând apoi prin pop şi muzica electronică.
Şi uite aşa este comparată Assia Akhat cu Vanessa Mae sau Sarah Brightman... adică o Vanessa Mae care şi vocalizează sau o Sarah Brightman ucraineancă... Acuma, fiecare din voi puteţi trage concluziile şi să spuneţi dacă paralelele acestea sunt cam trase de... coarde (-le vocale) sau nu...
Că tot vorbeam mai la început de dotările Assiei... în fotografiile care urmează se poate vedea de unde vine specificul ucrainean, cu rădăcini tătare, în mediul rusesc...







Acum, ar fi cazul să şi exemplificăm pe muzică - cum s-ar spune - ceea ce am tot aberat până acum...











11 noiembrie 2008

Kevin Kern - un fel de "New Age Mozart"

Născut la data de 22 decembrie 1958 în Detroit, micul Kevin Kern (născut Kevin Lark Gibbs) nu a avut nevoie decât de 18 luni (adică la vârsta de 1 an şi jumătate) pentru a cânta la pian (găsit fiind de părinţi, în flagrant muzical) piesa Stille Nacht/Silent Night.
Nu cred că a avut în faţă partitura...


...dar oricum, el rămâne un copil-minune al muzicii (ştiu că vă zboară gândul ştrengar şi glumeţ la altcineva... dar hai să rămânem la zâmbetul ironic).
Pianist şi compozitor, Kern este o emblemă a muzicii new age, alături de alţi muzicieni şi compozitori ai genului... ştiţi voi, am mai vorbit şi de Bernward Koch, de exemplu...
Revenind la Kern, el a început să studieze sistematic pianul la vârsta de 4 ani, iar la 8 ani compunea deja; la 14 ani, cânta pe scenă împreună cu grupul fondat de el, Clavecinul bine temperat.
În ciuda vederii slabe, (de fapt, el este ceea ce americanii numesc legally blind) el s-a încăpăţânat să devină pianist; şi a reuşit pe deplin.
Kern însuşi spunea: ...toată viaţa mea, mi-am extras seva inspiraţiei din plăcerea de a sta şi a cânta la pian, într-o cameră întunecată. E ceva remarcabil de pur şi de necomplicat într-un asemenea univers alcătuit doar din sunete şi senzaţii. Când stingeam luminile din studio, începeam să simt cum mă umplu de o energie creativă nediluată, energie care a constituit un element atât de esenţial în viaţa mea, chiar de la început. Deşi vederii mele îi lipsesc detaliile bine conturate pe care le văd ceilalţi, eu am învăţat să descriu ceea ce văd prin muzică. E ceva ce s-a manifestat întotdeauna natural la mine şi ce am făcut de când mă ştiu; fie că a fost vorba să îi descriu, în copilărie, tatălui meu un meci de baseball sau să imaginez interpretativ o noapte plină cu stele, toate acestea sunt o parte din senzaţiile speciale pe care le simt prin intermediul pianului meu... (Steinway)
De aici, din această atmosferă, s-a născut creaţia muzicală a lui Kern, inclusiv acea colecţie de 10 compoziţii originale, intitulată Lumina imaginaţiei.

Destul cu vorbele... să închidem ochii şi să lăsăm muzica lui Kevin Kern să ne învăluie...













Muzică de insomnie... musique de nuit


Bernward Koch - Ever Returning...

09 noiembrie 2008

Nightwish - de la Tarja Turunen la Anette Olzon


Aimee Mann - o (altă) femeie cu (altă) chitară...

Şi-a luat chitara şi a ieşit la plimbare... şi de la muzică a ajuns la actorie (Marele LebowskiBuffy, spaima vampirilor sau Comedy Central )... 
Sper că nu voi fi luat în colimatorul grupului din care face şi ea parte, Artists Against Piracy, un grup care militează împotriva downloadului şi sharingului ilegal de muzică cu copyright de pe net... 
Eu zic să o ascultăm repede, până mai putem :D



06 noiembrie 2008

La Diva aux pieds nus... jos pălăria, jos papucii

Oare de ce mă simt ciudat când apuc de ascult Cesaria Evora la căşti, pe stradă, cu oameni în jur, uitându-se interesant la mine... muzica divei desculţe e de vină... mă face să merg altcumva, să îmi schimb mimica şi gestica... mai că-mi vine să fredonez, da' teamă mi-e că tare aş şoca pe "nefericiţii" ce s-ar afla în preajmă...
De fapt, tot la fel e şi când mai ascult new flamenco, tot în intimitatea căştilor, în spaţiul public... şi îmi place să văd reacţia celor care se uită la mine, întrebându-se, oare ce muzică ascult eu de am faţa aia...
Îmi pare rău, ştiu că e la mare modă să ţii mobilul în mână şi să îl faci să urle la maxim cu colecţia proaspătă de toamnă-iarnă de manele... nu vreau să le răpesc puberilor această plăcere orgasmică a (in)culturii de masă...
Prefer să îmi înfund bine în urechi căştile sau să închid bine geamurile maşinii şi să ascult - rupt total de realitate - muzică bună...
Aşadar, hai să ne rupem puţin...


02 noiembrie 2008

Tracy Chapman - feminismul revoluţionar

Tracy Chapman... o voce, o muzicalitate şi un mesaj aparte...











































01 noiembrie 2008

Eternul feminin în artă



...iar pe fundal... Bach şi Yo Yo Ma...