La Diva aux pieds nus... jos pălăria, jos papucii

Oare de ce mă simt ciudat când apuc de ascult Cesaria Evora la căşti, pe stradă, cu oameni în jur, uitându-se interesant la mine... muzica divei desculţe e de vină... mă face să merg altcumva, să îmi schimb mimica şi gestica... mai că-mi vine să fredonez, da' teamă mi-e că tare aş şoca pe "nefericiţii" ce s-ar afla în preajmă...
De fapt, tot la fel e şi când mai ascult new flamenco, tot în intimitatea căştilor, în spaţiul public... şi îmi place să văd reacţia celor care se uită la mine, întrebându-se, oare ce muzică ascult eu de am faţa aia...
Îmi pare rău, ştiu că e la mare modă să ţii mobilul în mână şi să îl faci să urle la maxim cu colecţia proaspătă de toamnă-iarnă de manele... nu vreau să le răpesc puberilor această plăcere orgasmică a (in)culturii de masă...
Prefer să îmi înfund bine în urechi căştile sau să închid bine geamurile maşinii şi să ascult - rupt total de realitate - muzică bună...
Aşadar, hai să ne rupem puţin...