Născut la data de 22 decembrie 1958 în Detroit, micul Kevin Kern (născut Kevin Lark Gibbs) nu a avut nevoie decât de 18 luni (adică la vârsta de 1 an şi jumătate) pentru a cânta la pian (găsit fiind de părinţi, în flagrant muzical) piesa Stille Nacht/Silent Night.
Nu cred că a avut în faţă partitura...
...dar oricum, el rămâne un copil-minune al muzicii (ştiu că vă zboară gândul ştrengar şi glumeţ la altcineva... dar hai să rămânem la zâmbetul ironic).
Pianist şi compozitor, Kern este o emblemă a muzicii new age, alături de alţi muzicieni şi compozitori ai genului... ştiţi voi, am mai vorbit şi de Bernward Koch, de exemplu...
Revenind la Kern, el a început să studieze sistematic pianul la vârsta de 4 ani, iar la 8 ani compunea deja; la 14 ani, cânta pe scenă împreună cu grupul fondat de el, Clavecinul bine temperat.
În ciuda vederii slabe, (de fapt, el este ceea ce americanii numesc legally blind) el s-a încăpăţânat să devină pianist; şi a reuşit pe deplin.
Kern însuşi spunea: ...toată viaţa mea, mi-am extras seva inspiraţiei din plăcerea de a sta şi a cânta la pian, într-o cameră întunecată. E ceva remarcabil de pur şi de necomplicat într-un asemenea univers alcătuit doar din sunete şi senzaţii. Când stingeam luminile din studio, începeam să simt cum mă umplu de o energie creativă nediluată, energie care a constituit un element atât de esenţial în viaţa mea, chiar de la început. Deşi vederii mele îi lipsesc detaliile bine conturate pe care le văd ceilalţi, eu am învăţat să descriu ceea ce văd prin muzică. E ceva ce s-a manifestat întotdeauna natural la mine şi ce am făcut de când mă ştiu; fie că a fost vorba să îi descriu, în copilărie, tatălui meu un meci de baseball sau să imaginez interpretativ o noapte plină cu stele, toate acestea sunt o parte din senzaţiile speciale pe care le simt prin intermediul pianului meu... (Steinway)
De aici, din această atmosferă, s-a născut creaţia muzicală a lui Kern, inclusiv acea colecţie de 10 compoziţii originale, intitulată Lumina imaginaţiei.
Destul cu vorbele... să închidem ochii şi să lăsăm muzica lui Kevin Kern să ne învăluie...
Nu cred că a avut în faţă partitura...
...dar oricum, el rămâne un copil-minune al muzicii (ştiu că vă zboară gândul ştrengar şi glumeţ la altcineva... dar hai să rămânem la zâmbetul ironic).
Pianist şi compozitor, Kern este o emblemă a muzicii new age, alături de alţi muzicieni şi compozitori ai genului... ştiţi voi, am mai vorbit şi de Bernward Koch, de exemplu...
Revenind la Kern, el a început să studieze sistematic pianul la vârsta de 4 ani, iar la 8 ani compunea deja; la 14 ani, cânta pe scenă împreună cu grupul fondat de el, Clavecinul bine temperat.
În ciuda vederii slabe, (de fapt, el este ceea ce americanii numesc legally blind) el s-a încăpăţânat să devină pianist; şi a reuşit pe deplin.
Kern însuşi spunea: ...toată viaţa mea, mi-am extras seva inspiraţiei din plăcerea de a sta şi a cânta la pian, într-o cameră întunecată. E ceva remarcabil de pur şi de necomplicat într-un asemenea univers alcătuit doar din sunete şi senzaţii. Când stingeam luminile din studio, începeam să simt cum mă umplu de o energie creativă nediluată, energie care a constituit un element atât de esenţial în viaţa mea, chiar de la început. Deşi vederii mele îi lipsesc detaliile bine conturate pe care le văd ceilalţi, eu am învăţat să descriu ceea ce văd prin muzică. E ceva ce s-a manifestat întotdeauna natural la mine şi ce am făcut de când mă ştiu; fie că a fost vorba să îi descriu, în copilărie, tatălui meu un meci de baseball sau să imaginez interpretativ o noapte plină cu stele, toate acestea sunt o parte din senzaţiile speciale pe care le simt prin intermediul pianului meu... (Steinway)
De aici, din această atmosferă, s-a născut creaţia muzicală a lui Kern, inclusiv acea colecţie de 10 compoziţii originale, intitulată Lumina imaginaţiei.
Destul cu vorbele... să închidem ochii şi să lăsăm muzica lui Kevin Kern să ne învăluie...
2 comentarii:
Nu cred că mă hayardey prea mlt atunci când voi afirma că printre cele mai frumoase piese muzicale ale lui Kern se numara şi Childhood Remembered.
Pe mine una, mă topeşte...
Îmi cer scuze!
hazardez mult*
Trimiteți un comentariu