Postări
Ce am făcut, ce n-am făcut, dar uite că am sărit gardul muzical de la Vanessa Mae la o altă prezenţă feminină cu vioară în dotare (şi nu numai)...
Este vorba de Assia Akhat, o ucraineancă cu rădăcini tătare prin arborele genealogic, ce şi-a croit un drum plin de succes în şou-biz-ul rusesc şi nu numai...
Şi cum prea multe nu mai erau de inventat în domeniul muzical, Assia a pus mâna pe vioară, şi-a dres glasul şi s-a pus pe făcut muzică... De acolo îi vine şi numele de violonista care cântă. Cât despre talentul şi vocea sa, ce să zic eu... nu sunt nicidecum critic muzical, dar tind să cred că Assia se mulează bine pe modelul muzical contemporan care încearcă să facă un cocktail de stiluri şi de moduri interpretative pentru a ajunge la sufletul şi la urechile cât mai multor ascultători. Nu spun că nu sună bine sau interesant, dar parcă melanjul acesta pe care ea îl interpretează este oarecum unul mai uşurel, mai facil digerabil şi auditiv şi compoziţional... dar nu pot condamna acest fapt; nu sunt în măsură să fac asta; e şi de înţeles: ascultătorul sau auditoriul de azi, adică marea masă a acestuia care nu se află în publicul-ţintă al formei clasice şi dificile a culturii muzicale, găseşte în acest tip de muzică şi de interpretare cam tot ce ar găsi la un fast-food... unul muzical de data asta... ceva rapid, destul de facil, uşor digerabil, plăcut auzului, ceva ce să producă plăcere la ascultat, totul ambalat estetic într-o formă care aminteşte de stilul clasic consacrat.
Şi Assia nu face excepţie de la această reţetă; care până la urmă prinde bine la public. La publicul care altfel nu ar fi luat contact cu muzica, cea care duce puţin către clasic, muzica aceea care nu se aude zilnic difuzată până la refuz la posturile de radio. Faza cu popularizarea muzicii grele îmi aduce aminte acum de răstălmăcirea cu tenori şi soprană a piesei celor de la O-zone... deci cam până acolo se poate ajunge... e bine? e rău? habar n-am...
Şi dacă tot vorbeam de stilul său, muzica Assiei combină elementele clasice cu melodiile populare tradiţionale, trecând apoi prin pop şi muzica electronică.
Şi uite aşa este comparată Assia Akhat cu Vanessa Mae sau Sarah Brightman... adică o Vanessa Mae care şi vocalizează sau o Sarah Brightman ucraineancă... Acuma, fiecare din voi puteţi trage concluziile şi să spuneţi dacă paralelele acestea sunt cam trase de... coarde (-le vocale) sau nu...
Că tot vorbeam mai la început de dotările Assiei... în fotografiile care urmează se poate vedea de unde vine specificul ucrainean, cu rădăcini tătare, în mediul rusesc...
Este vorba de Assia Akhat, o ucraineancă cu rădăcini tătare prin arborele genealogic, ce şi-a croit un drum plin de succes în şou-biz-ul rusesc şi nu numai...
Şi cum prea multe nu mai erau de inventat în domeniul muzical, Assia a pus mâna pe vioară, şi-a dres glasul şi s-a pus pe făcut muzică... De acolo îi vine şi numele de violonista care cântă. Cât despre talentul şi vocea sa, ce să zic eu... nu sunt nicidecum critic muzical, dar tind să cred că Assia se mulează bine pe modelul muzical contemporan care încearcă să facă un cocktail de stiluri şi de moduri interpretative pentru a ajunge la sufletul şi la urechile cât mai multor ascultători. Nu spun că nu sună bine sau interesant, dar parcă melanjul acesta pe care ea îl interpretează este oarecum unul mai uşurel, mai facil digerabil şi auditiv şi compoziţional... dar nu pot condamna acest fapt; nu sunt în măsură să fac asta; e şi de înţeles: ascultătorul sau auditoriul de azi, adică marea masă a acestuia care nu se află în publicul-ţintă al formei clasice şi dificile a culturii muzicale, găseşte în acest tip de muzică şi de interpretare cam tot ce ar găsi la un fast-food... unul muzical de data asta... ceva rapid, destul de facil, uşor digerabil, plăcut auzului, ceva ce să producă plăcere la ascultat, totul ambalat estetic într-o formă care aminteşte de stilul clasic consacrat.
Şi Assia nu face excepţie de la această reţetă; care până la urmă prinde bine la public. La publicul care altfel nu ar fi luat contact cu muzica, cea care duce puţin către clasic, muzica aceea care nu se aude zilnic difuzată până la refuz la posturile de radio. Faza cu popularizarea muzicii grele îmi aduce aminte acum de răstălmăcirea cu tenori şi soprană a piesei celor de la O-zone... deci cam până acolo se poate ajunge... e bine? e rău? habar n-am...
Şi dacă tot vorbeam de stilul său, muzica Assiei combină elementele clasice cu melodiile populare tradiţionale, trecând apoi prin pop şi muzica electronică.
Şi uite aşa este comparată Assia Akhat cu Vanessa Mae sau Sarah Brightman... adică o Vanessa Mae care şi vocalizează sau o Sarah Brightman ucraineancă... Acuma, fiecare din voi puteţi trage concluziile şi să spuneţi dacă paralelele acestea sunt cam trase de... coarde (-le vocale) sau nu...
Că tot vorbeam mai la început de dotările Assiei... în fotografiile care urmează se poate vedea de unde vine specificul ucrainean, cu rădăcini tătare, în mediul rusesc...
Acum, ar fi cazul să şi exemplificăm pe muzică - cum s-ar spune - ceea ce am tot aberat până acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu