Postări
Hexachordum Apollinis este o colecţie, o suită de variaţiuni pentru clape creată de Johann Pachelbel şi publicată în anul 1699. Cuprinde şasă arii frumose cu variaţiuni (asta, pentru cei cu copy/paste) pe teme originale şi este considerată ca fiind unul din punctele culminante ale creaţiei sale muzicale.
Colecţia include o prefaţă în care Pachelbel dedică lucrarea lui Dieterich Buxtehude şi Ferdinand Tobias Richter şi în care, pe scurt, se referă la natura muzicii.
Traducerea titlului în limba engleză face trimitere la cele şase coarde ale lui Apollo, la mitica liră cu şase coarde a zeului.
Lucrarea a fost publicată în 1699 la Nürnberg, de către Johann Christoph Weigel, un editor care mai lucrase şi înainte cu Pachelbel. Frontispiciul creat de Cornelius Nicolaus Schurz (vezi foto) descrie colecţia ca şase arii de interpretat la orgă sau la clavecin, la ale căror simple melodii au fost adăugate variaţiuni, pentru plăcerea Prietenilor Muzelor.
În scurta prefaţă (datată 20 noiembrie 1699 şi dedicată celor doi compozitori şi organişti), Pachelbel îşi exprimă speranţa ca cel mai în vârstă fiu al său - Wilhelm Hieronymus - să poată studia cu unul din cei doi (nu se ştie dacă acest lucru s-a întâmplat sau nu). El se confesează totodată, spunând că pentru această ocazie, ar fi trebuit să compună o lucrare mai cu greutate, mai neobişnuită, dând de înţeles că nu consideră acest Hexachordum ca fiind cea mai bună compoziţie a sa; Pachelbel face apel, astfel, la coarda sensibilă a celor doi compozitori, lucru ce indică faptul că Pachelbel i-ar fi cunoscut, cel puţin din corespondenţa purtată.
Referitor la natura muzicii, în prefaţă, Pachelbel spune că muzica este cea mai nobilă dintre arte, că ea guvernează emoţiile şi dorinţele, că exprimă credinţa celor mulţi care spun că muzica vine din Trinitatea Sfântă (Dreimal-Heilig) cântată de îngeri şi din mişcarea corpurilor cereşti (cu trimitere la Pitagora şi Platon). Sunt destul de neobişnuite astfel de trimiteri, deoarece variaţiunile de acest tip foarte rar erau însoţite de astfel de idei... Ba mai mult, s-ar părea că această colecţie ar avea tangenţe şi cu unele aspecte cabalistice - (Johannes Pachelbelius Organista Noriberghensium = 1699) - care încă mai trebuie cercetate...
Dintre toate lucrările publicate ale lui Pachelbel, Hexachordum Apollinis a avut cea mai mare răspândire şi a supravieţuit timpului în mai mult de 10 copii, în diverse biblioteci, din Berlin, Londra, Haga, Rochester şi alte oraşe.
Revenind la corpul lucrării, la suita de şase arii cu variaţiuni, se poate spune că această practică de a compune variaţiuni la nişte teme originale era destul de nouă; un caz anterior era cel al lui Girolamo Frescobaldi - Aria detta la Frescobalda (1627) - astfel, Pachelbel fiind unul din primii compozitori care au experimentat această formă compoziţională.
pagină din ediţia originală tipărită,
cu cele 4 variaţiuni ale primei arii
(sursa)
Colecţia include o prefaţă în care Pachelbel dedică lucrarea lui Dieterich Buxtehude şi Ferdinand Tobias Richter şi în care, pe scurt, se referă la natura muzicii.
Traducerea titlului în limba engleză face trimitere la cele şase coarde ale lui Apollo, la mitica liră cu şase coarde a zeului.
Lucrarea a fost publicată în 1699 la Nürnberg, de către Johann Christoph Weigel, un editor care mai lucrase şi înainte cu Pachelbel. Frontispiciul creat de Cornelius Nicolaus Schurz (vezi foto) descrie colecţia ca şase arii de interpretat la orgă sau la clavecin, la ale căror simple melodii au fost adăugate variaţiuni, pentru plăcerea Prietenilor Muzelor.
În scurta prefaţă (datată 20 noiembrie 1699 şi dedicată celor doi compozitori şi organişti), Pachelbel îşi exprimă speranţa ca cel mai în vârstă fiu al său - Wilhelm Hieronymus - să poată studia cu unul din cei doi (nu se ştie dacă acest lucru s-a întâmplat sau nu). El se confesează totodată, spunând că pentru această ocazie, ar fi trebuit să compună o lucrare mai cu greutate, mai neobişnuită, dând de înţeles că nu consideră acest Hexachordum ca fiind cea mai bună compoziţie a sa; Pachelbel face apel, astfel, la coarda sensibilă a celor doi compozitori, lucru ce indică faptul că Pachelbel i-ar fi cunoscut, cel puţin din corespondenţa purtată.
Referitor la natura muzicii, în prefaţă, Pachelbel spune că muzica este cea mai nobilă dintre arte, că ea guvernează emoţiile şi dorinţele, că exprimă credinţa celor mulţi care spun că muzica vine din Trinitatea Sfântă (Dreimal-Heilig) cântată de îngeri şi din mişcarea corpurilor cereşti (cu trimitere la Pitagora şi Platon). Sunt destul de neobişnuite astfel de trimiteri, deoarece variaţiunile de acest tip foarte rar erau însoţite de astfel de idei... Ba mai mult, s-ar părea că această colecţie ar avea tangenţe şi cu unele aspecte cabalistice - (Johannes Pachelbelius Organista Noriberghensium = 1699) - care încă mai trebuie cercetate...
Dintre toate lucrările publicate ale lui Pachelbel, Hexachordum Apollinis a avut cea mai mare răspândire şi a supravieţuit timpului în mai mult de 10 copii, în diverse biblioteci, din Berlin, Londra, Haga, Rochester şi alte oraşe.
Revenind la corpul lucrării, la suita de şase arii cu variaţiuni, se poate spune că această practică de a compune variaţiuni la nişte teme originale era destul de nouă; un caz anterior era cel al lui Girolamo Frescobaldi - Aria detta la Frescobalda (1627) - astfel, Pachelbel fiind unul din primii compozitori care au experimentat această formă compoziţională.
pagină din ediţia originală tipărită,
cu cele 4 variaţiuni ale primei arii
(sursa)Chiar dacă frontispiciul lucrării indică faptul că aceasta se poate interpreta atât la orgă cât şi la clavecin, cea mai mare parte a muzicii este potrivită celui din urmă instrument, tocmai datorită unor tehnici speciale de interpretare specifice.
Tocmai de aceea, am ales să ilustrez muzical acest Hexachord cu varianta interpretativă la clavecin a lui Gerard van Reenen.
Audiţie plăcută!
Aria Secunda
Aria Tertia
Aria Quarta
Aria Quinta
Aria Sexta Sebaldina
Tocmai de aceea, am ales să ilustrez muzical acest Hexachord cu varianta interpretativă la clavecin a lui Gerard van Reenen.
Audiţie plăcută!
Aria Prima
Aria Secunda
Aria Tertia
Aria Quarta
Aria Quinta
Aria Sexta Sebaldina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu