Fără cuvinte...

Nicolae Kirculescu - Moment muzical pentru pian şi orchestră

Spuneam în titlu fără cuvinte, deoarece, iniţial, cine mi-a dat spre ascultare piesa (nu spui cine... pianistă emportantă), mi-a spus să o ascult, fără să spun nimic până la sfârşit...

Aşa ca un fel de melo-ghicitoare :)

Şi nu după mult timp am avut extraordinara plăcere şi surpriză să descopăr care era de fapt comoara componistică şi interpretativă...

A fost o călătorie înapoi în timp, în copilărie... precum Proust cu a sa madlenă... aici, însă, declicul s-a făcut prin intermediul acestei extraordinare muzici, cu care am crescut...

Cuvintele nu mai au aproape nici o valoare, atâta timp cât memoria afectivă a fiecăruia din noi, cei care ne identificăm într-un fel sau altul cu această muzică, depăşeşte cu mult puterea unor buchi scrise... fiecare se înfruptă din această madlenă muzicală în maniera sa proprie.

Şi îmi mai spunea cineva... dacă eşti cu adevărat pianist... ai curajul să abordezi o aşa partitură... Nicolae Kirculescu... din păcate a fost dat uitării şi nu a fost apreciat la adevărata lui valoare... dacă nu era emisiunea aceea splendidă pe TVR1 ... nu auzeam noi de acest concert.... ăsta e adevăratul pianist, care străluceşte pe scenă în aceste acorduri...

Gata cu vorbele... mă reîntorc să ascult şi să îmi readuc aminte de... Teleenciclopedia...