Johannes Linstead... căci despre el este vorba... chitaristul anului 2007... un instrumentist care îmbină într-o manieră specială stiluri instrumentale, de chitară şi percuţie spaniole, afro-cubaneze, din Orientul Mijlociu sau din lumea latino-americană... El a început să studieze chitara la vârsta de 8 ani, gravitând mai întâi în jurul muzicii clasice, iar mai apoi şi în jurul altor stiluri, precum rockul, flamenco sau jazzul, prin intermediul călătoriilor sale, din India în Bahrein sau din Spania până în Mexic sau Cuba... şi nu numai... Numele de Sevara îi vine de la faptul că a studiat timp de mulţi ani Kundalini yoga şi a devenit între timp şi instructor de yoga.
Nu se poate începe Noul An fără concertul tradiţional vienez... A fost, ca de obicei, o plăcere să ascult şi să văd la TV acest eveniment... Extraordinară muzica şi atmosfera... (şi acum puţină dpcumentare asupra evenimentului)
Cea de-a 70-a ediţie a concertului de Anul Nou, susţinut pe 1 ianuarie de Filarmonica din Viena, va fi transmis în direct în peste 40 de ţări, inclusiv în România, la TVR 1, de la ora 12.15. Evenimentul, găzduit de Musikverein din Viena, va fi difuzat înregistrat în alte 20 de ţări şi la 300 de posturi de radio.
Concertul va fi dirijat, în premieră, de Daniel Barenboim, pianist şi dirijor care lucrează din 1989 pentru Filarmonica Viena. Şi tot la concertul de anul acesta, va fi prima dată când va fi introdusă în program o lucrare a lui Joseph Haydn şi prima dată când muzica genericului ce precede transmisiunea live (celebrul imn Eurovision Fanfare) va fi interpretată live de Filarmonica din Viena.
Programul concertului cuprinde 13 lucrări de Johann Strauss şi trei semnate de Joseph Haydn, Josef Strauss şi Josef Hellmesberger. Ca în fiecare an, concertul se va încheia cu „Marşul Radetzki”, compus de Johann Strauss.
Biletele de intrare au fost vândute încă de la începutul anului. Între 2 şi 23 ianuarie, cererile pentru bilete au fost trimise pe internet, prin completarea unui formular pe site-ul Filarmonicii. Ulterior, organizatorii au organizat o tragere la sorţi, stabilind astfel cine va putea să cumpere bilete. Preţul acestora este cuprins între 30 şi 940 de euro.
Ţinuta la concert este obligatorie. Domnii trebuie să poarte costum sau frac şi cravată sau papion, iar doamnele - rochie lungă. Înregistrarea concertului va fi disponibilă pe CD, începând cu 7 ianuarie, şi pe DVD, din 12 ianuarie.
Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena este o tradiţie veche din 1939, în care sunt prezentate, în majoritate, creaţii ale familiei Strauss (Johann Strauss I, Johann Strauss II, Eduard Strauss şi Josef Strauss). În primii ani, concertul a avut loc pe 31 decembrie, după care data evenimentului a fost mutată pe 1 ianuarie.
Proiectul muzical născut în 1990, la Frankfurt pe Main şi foarte popular până pe la jumătatea anilor '90, Chandeen, îşi autocaracterizează stilul ca fiind un fel de poezie electronică. După '90, îşi schimbă oarecum stilul, orientându-se mai mult către pop, dar având influenţe şi din rock sau trip hop. Chandeen vine de la numele dat iguanei unui prieten al fondatorului proiectului, Harald Löwy. Să ascultăm, aşadar, cum cântă iguana...
Născută la Moscova, în 18 februarie 1980, Regina e o interpretă, compozitoare şi pianistă evreico-americană, a cărei muzică e asociată cu mişcarea anti-folk, având centrul în New York East Village. A învăţat să cânte la pian, exersând pe un Petrof dăruit mamei sale de bunicul ei. Expunerea ei la muzică s-a făcut şi prin intermediul tatălui ei care, ca şi la noi în România în perioada comunistă, făcuse rost şi schimb de discuri sau benzi cu Beatles, Queen sau The Moody Blues. În plină Perestroikă, în 1989, Regina a lăsat şi Petrof-ul şi discurile în urmă şi a emigrat cu familia în SUA, via Austria şi Italia, stabilindu-se în Bronx. Trecând prin studiile sale muzicale, Regina a fost iniţial interesată numai de muzica clasică, dar apoi a aplecat urechea muzicală şi către hip-hop, rock şi punk. Spektor spunea că ar fi creat 700 de piese, dar că foarte rar le şi scrie... şi că ea nu ar fi vrut neapărat să scrie cântece, dar că acestea pur şi simplu îi vin în mod natural. Piesela sale nu sunt de obicei autobiografice, ci mai degrabă îşi trag seva din personaje şi întâmplări plăsmuite de imaginaţia sa. Influenţele resimţite în muzica sa merg de la muzica clasică la cea iudaică, rusească şi până la hip-hop, punk sau jazz. Regina posedă o voce şi o scală vocală întinsă de care se foloseşte pe deplin. Ascultaţi de exemplu în piesa Fidelity ce stopuri din glotă face... Melodiile sale au ajus să fie mediatizate prin seriale de genul CSI sau Grey's Anatomy.
... şi a intrat fata cu pianulîn studio... doar că pianul nu a încăput, aşa că l-a lăsat afară...şi ce să facă acum fără prelungirea firească a mâinilor sale...? Începe să cânte... aşa, ca relaxare... nu arii celebre, nu muzică grea... S-a gândit că, dacă tot îi place atât de mult Britney Spears, să reinterpreteze în maniera sa proprie o piesă... Şi uite aşa, a ieşit Overprotected... by Deea.
Nicolae Kirculescu - Moment muzical pentru pian şi orchestră
Spuneam în titlu fără cuvinte, deoarece, iniţial, cine mi-a dat spre ascultare piesa (nu spui cine... pianistă emportantă), mi-a spus să o ascult, fără să spun nimic până la sfârşit...
Aşa ca un fel de melo-ghicitoare :)
Şi nu după mult timp am avut extraordinara plăcere şi surpriză să descopăr care era de fapt comoara componistică şi interpretativă...
A fost o călătorie înapoi în timp, în copilărie... precum Proust cu a sa madlenă... aici, însă, declicul s-a făcut prin intermediul acestei extraordinare muzici, cu care am crescut...
Cuvintele nu mai au aproape nici o valoare, atâta timp cât memoria afectivă a fiecăruia din noi, cei care ne identificăm într-un fel sau altul cu această muzică, depăşeşte cu mult puterea unor buchi scrise... fiecare se înfruptă din această madlenă muzicală în maniera sa proprie.
Şi îmi mai spunea cineva... dacă eşti cu adevărat pianist... ai curajul să abordezi o aşa partitură... Nicolae Kirculescu... din păcate a fost dat uitării şi nu a fost apreciat la adevărata lui valoare... dacă nu era emisiunea aceea splendidă pe TVR1 ... nu auzeam noi de acest concert.... ăsta e adevăratul pianist, care străluceşte pe scenă în aceste acorduri...
Gata cu vorbele... mă reîntorc să ascult şi să îmi readuc aminte de... Teleenciclopedia...
Spuneţi-i cum vreţi... promovare, publicitate... de fapt aici e vorba despre ceva pe cât de simplu, pe atât de complex, în acelaşi timp... talent, har, muncă (foarte multă muncă şi studiu), plăcerea interpretării şi a jocului cu sunetele, cu pianul, chiar cu vocea... cu toată fiinţa. Şi nu vă gândiţi că am petrecut o groază de timp în preajma Andreei Coşeru... din păcate... ce scriu eu aici vine ca urmare a recomandării călduroase făcute mai demult de un amic infectat şi el de fotografie , de muzică bună, de pian şi de frumos, a câtorva documentări pe net şi a unei plăcute conversaţii cu Deea (I think this is the beginning of a beautiful friendship, aşa cum zicea personajul de film).
... din păcate, asta e singura înregistrare din concert, făcută cu reportofonul...
Postări
