"Leana" aka Lenka Křipač

Lenka Křipač, născută în 1978, (tată cehoslovac şi mamă australiancă), actriţa - fostă clăpară şi vocalistă în trupa australiană "Decoder Ring", în 2008 şi-a început cariera solo, cu albumul ce-i poartă numele, Lenka.
Precis i-aţi auzit muzica prin anumite reclame (Old Navy) sau chiar prin seriale TV (Gray's Anatomy).

... şi dacă tot vine Crăciunul...

A cânta pentru schimbare sau pentru... mărunţiş

Da... Poate pentru unii schimbarea e considerată un mărunţiş, dar Play for Change reprezintă cu mult mai mult... un proiect îndrăzneţ şi extrem de interesant care a început în urmă cu câţiva ani pe străzile din Santa Monica, cu înregistrarea unui interpret ambulant - Roger Ridley - care a fost rugat să interpreteze melodia Stand by me. Apoi au continuat călătoriile prin întreaga lume, înregistrând cu muzicieni care nu s-au văzut faţă în faţă deloc, dar pe care muzica i-a adunat laolaltă, la fel şi convingerea că numai împreună se poate crea o lume mai bună.
Cel care a iniţiat Play for Change - Mark Johnson - povesteşte în clipul următor câte ceva despre proiect:

O multiculturalitate şi o multietnicitate în adevăratul sens al cuvântului... toate coagulate în jurul ideii de pace, cu ajutorul unui liant universal valabil, muzica...
Şi chiar sună extraordinar de fain... ia aplecaţi urechea muzicală la ce urmează... :) (click pe fullscreen)

Stand by me
(Roger Ridley - in memoriam)

One love



Don't worry



Chanda mama

Change is gonna come
(pentru prima dată pe o scenă)

Aici puteţi viziona şi restul episoadelor, iar aici îi puteţi descoperi pe muzicienii care fac parte din acest proiect muzical, cultural şi umanitar.

Regina Spektor - Laughing with

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’re starving or freezing or so very poor

No one laughs at God
When the doctor calls after some routine tests
No one’s laughing at God
When it’s gotten real late
And their kid’s not back from the party yet

No one laughs at God
When their airplane start to uncontrollably shake
No one’s laughing at God
When they see the one they love, hand in hand with someone else
And they hope that they’re mistaken

No one laughs at God
When the cops knock on their door
And they say we got some bad news, sir
No one’s laughing at God
When there’s a famine or fire or flood

*Chorus*
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious
Ha ha
Ha ha

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’ve lost all they’ve got
And they don’t know what for

No one laughs at God on the day they realize
That the last sight they’ll ever see is a pair of hateful eyes
No one’s laughing at God when they’re saying their goodbyes
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughing at God in hospital
No one’s laughing at God in a war
No one’s laughing at God when they’re starving or freezing or so very
poor

No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
We’re all laughing with God

(sursa)

Regina Spektor - audio

Regina Spektor sau Regina Spektor...

"Rabbids go home" - pe muzica "Mahala Rai Banda" (Nobilii Lăutari de Mahala)

Şi cum îmi plac mie în general desenele animate la nebunie, de ceva vreme, urmăream pe Iutub năzdrăvăniile zăpăciţilor de iepuraşi care, săracii, nu pot face mai nimic, dar pot dansa şi mai nou, pot să aibă şi propriul lor joc video, pe platformă Nintendo.
Filmuleţele cu aventurile şoşoilor, mai puteţi vedea aici.
Sau dacă vreţi aşa, vă fac eu poftă cu un filmuleţ din ciclul Iepuraşii nu pot să...

Dar să revenim la şoşoii noştri... ei vor să ajungă acasă, pe Lună şi încearcă în toate modurile posibile acest lucru... vă prezentez aici vreo două:

încercarea nereuşită nr. 619



încercarea nereuşită nr. 442

Ce legătură au toate astea cu muzica? Păi, dacă aţi fost puţin atenţi, aţi auzit pe fundalul sonor nişte triluri cam cunoscute, nu-i aşa?
În trailer-ul de lansare a jocului se aude şi mai bine una din melodii:

Într-un interviu, Jacques Exertier, Creative Producer, explică cum s-a ajuns ca pentru partea iepurească a jocului s-a ales această formaţie românească... Şi uite-aşa ajungem şi la subiectul articolului...
Este vorba de formaţia Mahala Rai Banda, în traducere - Nobilii Lăutari de Mahala.
Şi, cum se întâmplă uneori, unii artişti sunt mai cunoscuţi în străinătate decât în propria ţară (un alt caz ce îmi vine rapid în minte este cel al Danei Dragomir - PanDana). Iar Mahala Rai Banda este un astfel de caz. Pe saituri străine - de exemplu aici - mai găsiţi informaţii despre această formaţie.

Să ţopăie iepurii occidentali pe muzică ţigănească!

Taves bahtalo!

Göran Söllscher - drumul către perfecţiune în 11 coarde

Chitaristul suedez şi chitara sa cu 11 coarde face un minunat periplu muzical, de la Bach la Beatles...

Doctoriţa sighişoreancă şi chitara sa...

... căci despre Teodora Iacob este vorba... a mai scos un clip, la piesa Efect de portocală, de pe albumul Efecte speciale, lansat în decembrie 2008.
Dar să o luăm în ordine cronologică... primul clip al unei piese de pe album a fost Early Morn';

iar acum, Efect de portocală

nu ştiu cum e în halat alb şi cu stetoscopul pe după gât, dar cu chitara în mână şi cu vocea face treaba excelentă ;) Way to go, Teo :)

Ayreon - de la "rock opera" la "symphonic metal"

Proiectul acesta muzical aparţine compozitorului şi muzicianului olandez Arjen Anthony Lucassen, stilul muzical derivând în principal din heavy metal şi progressive rock, interesant împletit cu elemente de muzică folk, clasică sau electronică. Per ansamblu, albumele Ayreon pot fi ascultate şi considerate ca fiind nişte opere rock, ele având un fie epic complex, cu numeroase personaje, fiecare reprezentat de câte un vocalist.

Cei interesaţi, pot găsi (şi) aici sau aici mai multe informaţii...
Să tragem, aşadar, cortina operei rock şi să lăsăm simfonicii metalici să se desfăşoare...

1995 - The Final Experiment



1996 - Actual Fantasy



1998 - Into the Electric Castle



2000 - Universal Migrator Pt. 1-The Dream Secquencer


2000 - Universal Migrator Pt. 2-Flight of the Universal Migrator



2001 - Ayreonauts Only



2004 - The Human Equation



2004 - Universal Migrator 1-2



2008 - 01011001

Sissel - norvegiana soprană cu voce de cristal

Sissel Kyrkjebø pe numele său întreg, posesoarea acestei voci extraordinare, s-a născut în 24 iunie 1969, la Bergen, în Norvegia. Este cunoscută mai ales pentru interpretarea Imnului Olimpic al Jocurilor Olimpice de Iarnă 1994 de la Lillehammer, pentru duetele interpretate alături de Placido Domingo, Charles Aznavour, Jose Carreras, Neil Sekada, Warren G. sau participarea la realizarea coloanei sonore a filmului Titanic.
Vocea lui Sissel s-a făcut auzită încă de la vârsta de 9 ani, când activa într-un cor de copii.
Pentru unii din noi, prima referire la ea este cea legată de colaborarea sa cu Warren G. şi Rapsody, concretizată cu Prince Igor.

Gata cu vorbele... să cânte muzica!

Lhasa - multiculturalism muzical

... de fapt Lhasa de Sela, căci acesta este numele său complet... s-a născut în 1972 în micul sat Big Indian (New York); tatăl său este Alejandro Sela, scriitor mexican şi profesor de spaniolă şi literatură şi mama sa, Alexandra Karam, actriţă americană.
În primii ani de viaţă, Lhasa şi familia sa au cutreierat în lung şi lat Statele Unite şi Mexicul într-un autobuz şcolar. În aceste condiţii, mama lor (a Lhasei şi a celorlalte 3 surori ale sale) a fost cea care s-a ocupat de educaţia copiilor.
... o viaţă diferită de cea pe care ne-am putea-o imagina în general, o familie pendulând între SUA şi Mexic, o călătorie permanentă...
Ducând aşa o viaţă (cel puţin în prima decadă), fără televizor, dar înconjurată de cărţi şi de o cultură muzicală serioasă, Lhasa a dezvoltat o sensibilitate şi o creativitate îndepărtată şi străină de valul consumatorist al anilor '80.
Ea a început să cânte la vârsta de 13 ani, într-o cafenea grecească, nu departe de reşedinţa lor familială din San Francisco. Apoi, călătoreşte regulat către şi dinspre Montreal, unde una din surorile sale se afla împreună cu Cirque du Soleil. La 19 ani, se mută la Montreal şi cântă - timp de 5 ani - prin baruri, unde strânge materialul muzical ce urma să devină primul său album, La Llorona, lansat în 1997, în care se regăsesc amestecate influenţe din cântece tradiţionale sud-americane, din muzica mexicană sau chiar din muzica ţigănească est-europeană sau rock alternativ. Acest album a fost un succes, aducându-i în 1997 Premiul Felix, iar în 1998 Premiul Juno.
După ce a făcut turnee timp de câţiva ani, prin Europa şi Statele Unite, Lhasa a abandonat cariera muzicală şi s-a mutat în Franţa pentru a se alătura celor 3 surori ale sale, într-o trupă de circ. După ce a ajuns la Marsilia, s-a reapucat de scris cântece, moment în care s-a reîntors la Montreal pentru a lucra la al doilea album, The Living Road, lansat în 2003. În timp ce albumul La Llorna a fost în întregime cântat în spaniolă, The Living Road are piese engleză, franceză şi spaniolă.
În 2005, i s-a acordat premiul BBC World Music Award for Best Artist of the Americas.
Al treilea album al său este aşteptat să apară în acest an, pe sfârşitul lunii aprilie.
Până atunci, un extras... Rising...

... şi un cover după Who by fire - Leonard Cohen


adică după asta...

Later edit (ianuarie 2010): Din păcate, Lhasa a plecat dintre noi în data de 1 ianuarie 2010...
După moartea sa, a nins mai mult de 40 de ore în Montreal, acolo unde locuia... şi iarna a plâns după ea...

R.I.P.

Yanni Voices

Yanni, în colaborare cu producătorul Ric Wake, a descoperit şi promovat patru dintre cele mai extraordinare voci ale muzicii contemporane. Este vorba de Nathan Pacheco, Chloe, Ender Thomas şi Leslie Mills, toţi reuniţi sub numele de Yanni Voices.

Chitara lui Sevara

Johannes Linstead... căci despre el este vorba... chitaristul anului 2007... un instrumentist care îmbină într-o manieră specială stiluri instrumentale, de chitară şi percuţie spaniole, afro-cubaneze, din Orientul Mijlociu sau din lumea latino-americană...
El a început să studieze chitara la vârsta de 8 ani, gravitând mai întâi în jurul muzicii clasice, iar mai apoi şi în jurul altor stiluri, precum rockul, flamenco sau jazzul, prin intermediul călătoriilor sale, din India în Bahrein sau din Spania până în Mexic sau Cuba... şi nu numai...
Numele de Sevara îi vine de la faptul că a studiat timp de mulţi ani Kundalini yoga şi a devenit între timp şi instructor de yoga.

O soprană dramatică, o voce specială de aproape 3 octave...

Să începem, dară, anul 2009 în forţă...

...Şi dacă tot e Crăciunul...

Chandeen - poezie electronică

Proiectul muzical născut în 1990, la Frankfurt pe Main şi foarte popular până pe la jumătatea anilor '90, Chandeen, îşi autocaracterizează stilul ca fiind un fel de poezie electronică. După '90, îşi schimbă oarecum stilul, orientându-se mai mult către pop, dar având influenţe şi din rock sau trip hop.
Chandeen vine de la numele dat iguanei unui prieten al fondatorului proiectului, Harald Löwy.
Să ascultăm, aşadar, cum cântă iguana...

O vioară, o chitară, voce...

Regina Spektor

Născută la Moscova, în 18 februarie 1980, Regina e o interpretă, compozitoare şi pianistă evreico-americană, a cărei muzică e asociată cu mişcarea anti-folk, având centrul în New York East Village.
A învăţat să cânte la pian, exersând pe un Petrof dăruit mamei sale de bunicul ei. Expunerea ei la muzică s-a făcut şi prin intermediul tatălui ei care, ca şi la noi în România în perioada comunistă, făcuse rost şi schimb de discuri sau benzi cu Beatles, Queen sau The Moody Blues.
În plină Perestroikă, în 1989, Regina a lăsat şi Petrof-ul şi discurile în urmă şi a emigrat cu familia în SUA, via Austria şi Italia, stabilindu-se în Bronx.
Trecând prin studiile sale muzicale, Regina a fost iniţial interesată numai de muzica clasică, dar apoi a aplecat urechea muzicală şi către hip-hop, rock şi punk.
Spektor spunea că ar fi creat 700 de piese, dar că foarte rar le şi scrie... şi că ea nu ar fi vrut neapărat să scrie cântece, dar că acestea pur şi simplu îi vin în mod natural. Piesela sale nu sunt de obicei autobiografice, ci mai degrabă îşi trag seva din personaje şi întâmplări plăsmuite de imaginaţia sa.
Influenţele resimţite în muzica sa merg de la muzica clasică la cea iudaică, rusească şi până la hip-hop, punk sau jazz.
Regina posedă o voce şi o scală vocală întinsă de care se foloseşte pe deplin.
Ascultaţi de exemplu în piesa Fidelity ce stopuri din glotă face...
Melodiile sale au ajus să fie mediatizate prin seriale de genul CSI sau Grey's Anatomy.

John Williams - 6 decenii de carieră

Compozitor, chitarist, pianist, dirijor, laureat... muzică de film, muzică clasică şi contemporană... colaborări importante cu nume (la fel de) mari din lumea filmului sau a muzicii... multe ar fi de spus despre John Williams... dar mai bine să lăsăm muzica să vorbească pentru el...
Am ales aici din compoziţiile şi interpretările sale pe cele preponderent chitaristice...
Aşa mi-a venit mie pe urechea muzicală din dotare, după ce am văzut azi pe un blog - nu spui care:D - o chitară agăţată într-un copac... şi am ascultat o muzică clasică extraordinară, interpretată de chitaristul Gary Ryan...
Aşa că am venit şi eu cu supradoza de chitară, a lui John Williams, de data asta :)

Ed Alleyne Johnson - lutierul/violonist electric

Da... după cum se vede şi se aude... sunt în zodia viorii...

Ed Alleyne Johnson este un violonist electric britanic şi un interpret de succes oriunde cântă pe străzi... şi face asta de două decenii, de când era student la Oxford.
Foloseşte o vioară electrică pe care el însuşi a sculptat-o cu un cuţit de bucătărie şi un amplificator pe care l-a modificat să funcţioneze cu baterii reîncărcabile; s-a adaptat / şi-a adaptat instrumentele la lucrul şi cântatul pe străzi, adică prin cele mai mari oraşe europene, canadiene sau americane.
Dacă cumva aveţi drum prin Chester sau York, îl veţi găsi cântând pe străzile de acolo.
Până atunci, chiar dacă nu puneţi un bănuţ în cutia viorii sale, vă propun să îl ascultăm aici.

Muzică de insomnie... musique de nuit