Buchisind sunete...

Hai, scoală, că a început o nouă săptămână!

2011-08-29T06:00:00.000+03:00

... așa după cum o îndeamnă și cei de la Waldeck pe... Carmen :D

Submotion Orchestra - "Cea mai faină oră"

2011-08-01T13:32:00.002+03:00

Ziua de azi nu a trecut în zadar (măcar din punct de vedere muzical), deoarece urechile mele muzicale şi clăpăuge au fost gâdilate la timpan de o muzică foarte faină... Este vorba de Submotion Orchestra şi albumul lor - Finest hour - despre care eu prefer să nu povestesc multe (a povestit fain aici Zoltan Varga despre trupă şi album...), ci să vă las să descoperiţi singuri (dacă aveţi dispoziţia necesară) melanjul ăsta de stiluri şi sunete extrem de interesante...

Finest Hour by Submotion Orchestra

Finest Hour (Planas remix) by Submotion Orchestra

Philippe Jaroussky în "Niobe - Regina di Tebe"

2011-07-19T20:47:00.004+03:00

Pe căldurile astea, m-am adăpostit puțin la răcoare și am dat peste un interviu recent cu Philippe Jaroussky. Admiratorii îl vor găsi, cu siguranță, interesant.
Dar înainte de interviu, o scurtă privire în culisele celui mai recent proiect în care e implicat contratenorul, "Niobe - Regina Tebei".

An Interview with French Countertenor Philippe Jaroussky

Written by Jason Victor Serinus

In a relatively short amount of time, Philippe Jaroussky, 33, has built an international reputation as a leading countertenor. Jaroussky came to prominence in 2004, when his first solo recording for Virgin Classics caught fire. Since then, his light, soprano-like sound, facility with coloratura, boyish looks, and rare dynamic flare have made him equally popular on stage and YouTube.

I caught up with Jaroussky by phone, a few months before he was scheduled to journey to the United States to co-star in the Boston Early Music Festival’s production of Steffani’s mostly unknown opera, Niobe, Queen of Thebes. Our discussion began with the opera project.

(sursa)

Jason Victor Serinus: Please tell me about Niobe, Queen of Thebes.

Philippe Jaroussky: It’s a very, very exciting project. In fact, I didn’t know the opera at all. Paul O’Dette [of the Boston Early Music Festival] came to Europe to hear me in an opera production with William Christie of Il Sant’Alessio by Landi. O’Dette proposed I sing Niobe, and showed me the score.

I reacted almost immediately. ‘Oh my god, this is beautiful music.’ I was very surprised by the music, and I accepted absolutely in five minutes.

Of course I knew of the composer, Agostino Steffani, because he’s quite famous for his chamber music, and he had a huge influence on Handel. But I didn’t know his opera music. It’s a very special style: very virtuosic and very touching. It’s quite crazy music.

Of course, my part is very difficult. It was written for castrato voice. What I like about my character, Anfione, is that he’s a King who wants to give up his power just compose music. It’s a little bit like Orfeo. In the middle of the opera, his singing is building new walls to defend the city. It’s quite a magical power. His is a very sweet character, and the music for Anfione is particularly beautiful.

JVS: Let me see if I understand you through the long distance and language barrier. You said that in the middle of the opera, he composes music to defend the city?

PJ: Yes. In fact, at the end of the first act, Anfione’s city is attacked by other people. He starts to sing, and his singing starts to build walls all around to defend the city. This is why I compare this part to Orfeo, who convinces the inferno [the underworld] to bring his wife back to life.

Showing this magical power in the production is very challenging. I’m quite excited by it. Also, my character is very fake in a way. He wants to retire from the world just to compose music.

At the end of the opera, he learns that all of his children will be killed by God. He cannot support that, and he kills himself. It’s very touching.

The music is quite complicated. It will take me a full month to learn it. It’s a huge work, with a lot of very challenging music that has me singing in my entire range.

JVS: Are you an alto or mezzo-soprano countertenor, or are you a soprano?

PJ: Oh my god. I have to say that what’s difficult for my voice is that my color is more suited to soprano. I have quite a light voice. But the range is more of a mezzo. That’s quite difficult, because sometimes people think I can sing very high, and propose I sing things that are too high for me.

But we decided to put this part in quite a low pitch that is perfect for me. It’s not too high or too low. It’s really beautiful. And with the color of my voice, I can probably illustrate the weakness of the character as well. I think there is a good bridge between the color of my voice and the character of Anfione.

Of course, on a lot of my CDs and in concert I like to perform a lot of unknown composers. It is really unfair that we don’t know a lot of Steffani. I think he’s a beautiful bridge between Monteverdi and Handel. He was a very original composer who helped to advance the style between these two periods. Sometimes his music sounds like Cavalli, sometimes like the young Handel. It’s very inspiring music.

I was very surprised, because I didn’t know much of his music before this proposal. A year ago, Covent Garden also produced the opera. The Polish sopranist Jacek Laszczkowski sang my role, and French soprano Veronique Gens sang Niobe.

Of course, we plan to do this in Boston first. I haven’t sung the part yet, but I think it will be one of the most beautiful operatic parts in my life. It will probably become one of my favorite parts to sing onstage, along with L’Incoronazione di Poppea by Monteverdi and some Handel parts.

JVS: Was the opera performed frequently in Steffani’s time? Was it famous?

PJ: I must confess that I do not know for sure. The only thing I know is that it’s really clear from the score that the castrato who created my part was probably a fantastic virtuosic singer with a beautiful voice. The coloratura is not simple at all to sing. We can really see that Steffani composed this part specifically for a very good castrato.

When we think of castrati, we tend to think that they were all very good. But that was not the case.

JVS: It’s terrible to think about the fact that a child is castrated, only to turn out unable to sing well.

PJ: It’s a part of the fascination the audience has with the part. You have to do this abomination to castrate young boys to get this sublime voice. We know that only approximately 1% of the castrated boys sang onstage in opera. It was a terrible thing, and we fortunately we don’t do it anymore.

When I face a score like Niobe, I must be very modest and humble. The castrati probably sounded very different. We countertenors are trained to do the best musically, but castrato voices were probably far more brilliant. We have to keep this in mind, and of course do the best we can.

I also think that, for staging purposes, it’s very interesting to have a man sing a male part rather than cast a woman.

(sursa)

JVS: As a countertenor, do you sing in falsetto, or are you simply extending your full voice upwards.

PJ: Falsetto for me is a terrible word. It’s like ‘false voice.’ I don’t like that expression. It sounds like something artificial.

For me, I’m singing head voice, like a soprano or mezzo-soprano. You don’t say a soprano is singing in falsetto. For me, it’s the same mechanism as a woman. But I don’t think I use the falsetto voice.

For me, all these things about mechanism are not the most important thing for me. I try to keep the natural sound of my voice, and to sing with as much freedom as I can. But I don’t ask myself about the different mechanisms you can use. I’m trained really to keep the truth of what I want to do.

I know for a lot of people, countertenor singing is a mystery. But I think there is no mystery inside. Before the appearance of castratos there were countertenors. And if you listen to a female artist speak, she doesn’t speak like she sings. For me this is absolutely the same thing.

Maybe I think that because I always had a teacher who was a woman. I always worked, not to imitate her, but she was always showing me examples with a soprano or mezzo-soprano voice. She always tried to work my voice in that direction while of course keeping the specialty of my color.

I don’t know. There is a huge interest in countertenors now. I think in part it’s because we dream of the lost castrato voices. But we have to keep in mind that the technique was quite different because the voices were quite different. The castrato had the same vocal chord size as a boy’s. It was different.

JVS: When your voice first changed, were you singing tenor? When did you first sing countertenor?

PJ: I never sang in a boy choir. I was a violinist, and I started to sing at 18, which is quite young. I had this very small soprano voice, like a boy. When I started with my teacher, who is still my teacher 14 years later, she thought I was a good musician who perhaps had the capacity to become a countertenor. I told her, ‘Trust me. I’m sure I will be a countertenor in the future.’

It’s very curious that I said that at the age of 18. But I could project how my voice would sound after I worked on it patiently. Even she was surprised two years after to realize my voice had gotten better and better and had the capacity to sing in concert.

In the beginning, the voice was very light, small, and high. I remember that four or five years ago, I was convinced that my voice would get lower and lower, like a contralto. So I started to sing low parts. Now I realize that my voice didn’t change so much. I’ve kept the high notes I had when I was young, but the voice has changed.

This is why I accepted to sing Niobe, which is a high part.

JVS: Do you know what you’ll sing when you come to Berkeley next spring?

PJ: I’ll be with Apollo’s Fire. It will be a classical program, a mix of Handel and Vivaldi operatic arias. Some of them I’ve recorded, such as Giustino’s aria from the opera by Vivaldi, and “Mi lusingharre” from Handel’s Alcina. I wanted to have quite an easy listening debut for my tour debut in the USA.

I think it’s a good mix: I like to sing both famous arias and others that aren’t well known. What I will do in the USA is sing Niobe in Massachusetts and famous arias on tour.

JVS: Have you sung at Carnegie Hall?

PJ: Yes. It was quite amazing, because I didn’t sing baroque repertoire. I sang French songs of Debussy and Fauré. I recorded some of this on my recording, Opium. The second time, I joined an ensemble to sing Monteverdi, Cavalli, and other composers. Unfortunately, I don’t have another date there at the moment.

As a French guy, I love to sing in my own language, and there isn’t that much in the baroque repertoire in French for me. When I was a pianist, I loved to play Ravel, Debussy, Fauré. I love to sing this repertory. I love the intimacy of singing it just with the piano. I love this very much.

JVS: Do you still practice violin and piano?

PJ: The piano not so much. The violin I stopped to play for many years, but I just bought a violin a year ago to play at home. Once a week I play for myself. It’s difficult for me to learn that I learned music from the violin.

Sometimes people say to me that I’m singing like a violin. It’s a funny thing, but you cannot forget if you learn the music with an instrument, you definitely stay with this violin soul. You can’t cut the connection. The violin educated me.

I sometimes have my own group. Sometimes when I’m conducting artistically, I realize that I was speaking much more through the violin. It’s a part of my history. A lot of my idea about articulation and phrasing come from the violin, because it’s natural for me.

JVS: On the internet, there’s a lot of speculation about your sexual orientation.

PJ: I don’t like to discuss my personal life. I feel in classical music, you don’t have to speak about that. I have many reasons. And there is no correlation between having a countertenor voice and being gay. I think it’s not very interesting.

JVS: You’re from a younger generation. It’s a whole different.

PJ: What is interesting is it may be easier for a countertenor to express feminine emotions. In the past, Alfred Deller was a little bit obsessed to show his children, because he was afraid that people would think he was gay.

JVS: Will we ever hear you sing while you accompany yourself on the piano?

PJ: No, I don’t think so. Of course I do it sometimes at home. Maybe once for a joke.

JVS: You’re so theatrical. I had this image of you sitting at the piano, wearing a hat, singing big band tunes or jazz. It might be fabulous.

PJ: Maybe, but I don’t think it’s my cup of tea at the moment. As an artist, we have to know what you can do well and what you can’t do well. I’ve dedicated myself mostly to baroque arias. I’m really singing what I want. I don’t want to do too many crossover things. I’m a classical artist, and I want to defend all this beautiful music.

Sometimes, of course, I can do things like this, but it’s probably not my cup of tea.

JVS: Do you do a lot of outreach to children?

PJ: Not so much. Even in France, we don’t have much music in the schools. But for me, I started music because I had a fantastic teacher in general school in France. I was 11. The teacher told my parents that I should enter a music school or conservatory. They had never thought this for me before, but it changed my life. It was fantastic.

I don’t know why, but a lot of people are afraid of classical music. They’re afraid that they won’t understand everything. I have a lot of friends who aren’t musicians. When they came to my concerts, they were surprised to enjoy the music, because they didn’t know it at all. They were surprised to be touched by this music. They never expected to be touched by classical music. That’s why as an artist you have to communicate and to sometimes be in front of different audiences than you’re used to.

Jurnalul lui William Steinway disponibil on-line

2011-06-08T12:13:00.011+03:00

(sursa)

Când menţionezi numele Steinway, invariabil îţi vine în minte graţiosul instrument muzical de culoarea abanosului care tronează impunător în cele mai vestite săli de concerte din lume. Şi cum în spatele acestui simbol se află o familie ai cărei membri au avut un rol important în istoria SUA şi până la urmă, în istoria (fie ea economică sau culturală) a lumii întregi, iată că Smithsonian Institution îi dedică uneia dintre cele mai importante stele a constelaţiei Steinway - William - publicarea on-line a jurnalului acestuia. Perioada în care William Steinway notează şi documentează ca martor activ epoca anilor 1861-1890 este cuprinsă în cele 2500 de pagini puse la dispoziţia celor interesaţi.

Şi cum unul din pianiştii mei favoriţi - Lang Lang - are titulatura de artist Steinway, am considerat că nu ar strica puţină muzică... cu atât mai mult cu cât celebra marcă a fabricat un pian care-i poartă numele.

(sursa)

Muzică românească în colecţiile digitale ale Bibliotecii Congresului

2011-06-01T12:00:00.004+03:00

Nu ştiu cum se face, dar în ultima vreme, în peregrinările internautice, în căutare de mărturii româneşti, găsesc tot felul de lucruri interesante în colecţiile digitale ale diferitelor biblioteci din lume. De data asta m-am oprit la Library of Congress, care oferă publicului o bază de date audio (historical sound recordings) - National Jukebox.

(sursa)

M-am bucurat cu atât mai mult cu cât mai deţin şi eu vreo 20 de discuri din acestea cu muzică românească, produse şi înregistrate pe la 1900 în SUA.

Eric Whitacre şi corul virtual

2011-04-08T20:14:00.003+03:00

Sunete care au uimit cyber-spaţiul... Iată o modalitate extraordinară prin care putem vedea şi simţi puterea Internetului... Posibilitatea de a strânge laolaltă 2052 voci din 58 de ţări, asta sub bagheta virtuală a compozitorului şi dirijorului Eric Whitacre.

(sursa)

Dar ştiţi cum e cu vorba multă... Mai bine să lăsăm corul să cânte...

Romania's got talent vs. America's got talent

2011-02-19T22:21:00.002+02:00

Narcis Iustin Ianau şi Jackie Evancho...

Asemănări? Deosebiri?
Un lucru este, însă, cert: cei doi copii (şi mai ales vocile lor) sunt cu totul şi cu totul speciali...
Oricum, ceea ce nu poate fi omis e felul în care se abordează dincolo de ocean descoperirea şi valorificarea unor asemenea talente, proces care are practic în spate o întreagă industrie care se ocupă de toate aspectele. La noi, din păcate, încă ne chinuim cu descoperirea de asemenea diamante brute şi nu prea ştim cum să le şlefuim pentru a le pune în valoare extraordinarele calităţi...

Internare (muzicală) de bunăvoie la Azil

2011-02-16T18:46:00.005+02:00

Azi am avut răgazul necesar pentru a asculta în sfârşit cel mai recent album al lui Adrian Berinde, "Azil".
Nu ar avea niciun rost să încerc să explic prea mult în cuvinte... Nici n-aş putea... Oricum, cei care ştiu cu ce înseamnă Adrian Berinde nu mai au nevoie de cuvinte... Creaţiile sale exprimă totul.
Şi nici să mă lamentez că nu am ajuns la concertul de lansare de la Cluj, să îl ascult pe viu şi să trag nişte fotografii de concert... Oricum, mă bucur nespus că mi-am cumpărat albumul şi că acum îmi ţin urechile lipite de difuzoare, ascultând cu nesaţ cele 11 piese.
Aşa cum se prefigura, acest album reprezintă cumva "piatra din capul unghiului" a creaţiei sale muzicale de până acum, o sumă superlativă a tuturor celorlalte albume anterioare. Asta nu înseamnă deloc că steaua călătoare a lui Adrian Berinde se opreşte aici.
Despre cum sună piesele... ce să zic? Acompaniat de pielea de găină, nu pot să nu remarc excepţionalele aranjamente muzicale şi orchestraţiile pieselor... Jimi El Laco şi Sandy Deac au pus cum nu se poate mai bine la lucru viorile şi chitarele, pentru a îmbrăca piesele în cele mai faine straie posibile.
Ce mai, un album care emană până la esenţa ultimă, muzicală şi poetică, spiritul unic al lui Adrian Berinde.
Dacă apucaţi să cumpăraţi albumul (eu l-am luat de aici), vă doresc audiţie plăcută!
Aaaa... Să nu uit... www.adrianberinde.ro

Azil

Din resturi de timp

Queimada

În alb şi negru

Poveste cu aripi

Eno

2011-02-16T12:55:00.003+02:00

... sau dacă doriţi varianta completă, Brian Peter George St. John le Baptiste de la Salle Eno... mai pe scurt, Brian Eno sau minimalist de-a dreptul, Eno.

(sursa)

Născut la data de 15 mai 1948, Eno este un muzician englez, compozitor, producător, teoretician muzical, interpret şi artist vizual, dar este cunoscut drept unul dintre principalii inovatori ai muzicii ambientale şi generative, el fiind totodată cel care a introdus termenul de muzică aleatorie.
Mai mult nu vreau să scriu în documentarea despre Eno, deoarece atunci când mă gândesc la el şi când îi ascult muzica, singurele cuvinte ce îmi vin în minte sunt "minimalism" şi "relaxare"; nu vreau să încarc aici fără rost spaţiul; oricum, cine doreşte, se poate documenta pe-ndelete...
Şi dacă tot veni vorba de spaţiu, de spaţiu negativ, de simplitate, minimalism şi frumuseţe, atunci vreau musai să sar puţin portativul la fotografie, film şi maşini, prin intermediul fotografului Scott Bourne.

După cum, poate, v-aţi dat seama, fondul muzical e Eno (An ending).

Relaxare plăcută!

S-a deschis "Azilul"

2011-01-27T00:36:00.005+02:00

Interviu - Adrian Berinde

Aproape opt ani trecuţi de la precedentul album şi Adrian Berinde revine cu Azil, poate cel mai aşteptat album al său, după o luptă aprigă cu... viaţa.

Lansarea va avea loc în "The Silver Church" din Bucureşti, apoi în data de 28 ianuarie la Timişoara, în clubul "Life Pub" de la ora 21.00 şi în 30 ianuarie, de la ora 20.30, va fi prezent şi la Cluj, în clubul "Diesel" (preţul unui bilet fiind de 30 lei, iar cel al CD-ului de 25 lei - în seara concertului).
Concertul de lansare va aduce pe scenă un întreg "arsenal" de muzicieni de valoare cu care Adrian Berinde a colaborat de-a lungul celor peste 15 ani de carieră muzicală:

Claudiu Purcărin - tobe (SISTEM, NIGHTLOSERS)
Laszlo Lehel bas (AG WEINBERGER, TABASCO, 4 GIVEN)
Grunzo Geza - clape (NIGHTLOSERS)
Kovacs Laszlo - chitară electrică, chitară acustică (DESPERADO, SPEAK FLOYD, KAPPA)
Jimi El Laco chitară electrică, vioară, orchestrator album AZIL (NIGHTLOSERS)

Aberaţii sonore...( nu ale Adei Milea :D )

2011-01-10T23:56:00.003+02:00

Şi dacă tot ne-am urat pe acilea, în dulşiele grai bavarisch Einen guten Rutsch ins neue Jahr! şi am alunecat de ne-am julit urechea bleagă şi muzicală, am zis că ce-i prea mult e excesiv şi că trebuie să iau o pauză de muzică nemţească, de Deutsche Schlager, de jodlere şi alte alea...
Şi uite cum, prin intermediul Rezistenţei Urbane, am reuşit să fug (d)in munţi şi să-mi adăp timpanul, scăriţa, nicovala şi trompa lu' unchiu' Eustachio din nesecatul izvor de (h)aur care este...
DiscoTEC.
Veţi spune că am luat-o bine razna şi că m-am julit mai mult decât la urechea bleagă şi muzicală, dar cum altcumva am putea aprecia valoarea şi calitatea? (ignoraţi cuvântul "valoare" dacă credeţi că derapaţi incontrolabil către genul care l-a consacrat)
Şi cum nu mă poci obţine, tot cu un neamţ închei, aşa să meargă mai bine la cura de dezintoxicare... Herr Schiller, bitte!

Stări de spirit şi (in)dispoziţii... stereo...

2010-11-25T23:13:00.002+02:00

Mi-am (a)plecat azi urechea muzicală clăpăugă din dotare peste un sait cu muzici, care a picat numai la fix... Stereomood
După cum se zice şi la intrare... behind every song there's always an emotion. we don't know why but maybe that's why we love music... listen to the music that best suits my mood or my activity...
Aşa că, fie relax, chillout, optimistic, good karma, just woke up, lost in thought, working, make love sau feel like crying, aici găsiţi muzică pentru toate stările de spirit sau (in)dispoziţiile de moment...
Audiţie plăcută :)

Via Crucis...

2010-10-26T21:09:00.006+03:00

În ciuda vremii (şi a vremurilor) mizerabile, azi am avut parte de un festin muzical aparte. Urechea-mi clăpăugă şi muzicală a fost delectată la superlativ de vocea sopranistului Philippe Jaroussky şi de interpretarea ansamblului L'Arpeggiata, condus de Christina Pluhar, totul făcând parte din cel mai recent album al lor - Via Crucis.
Pentru cei care doresc să afle mai multe despre Jaroussky, le pun la dispoziţie interviul pe care l-am găsit la rându-mi printre paginile blogului Iuliei Şuşnea.

Jaroussky a acordat in 2009 un interviu ziarului german Die Süddeutsche- Zeitung, pe care il traduc mai jos.

SZ: Este Paris cel mai frumos oras din lume?

Jaroussky: Da. Paris este splendid. Calatoresc foarte mult si sunt mereu incantat de alte orase, dar cand iei un taxi seara si mergi pe malul Senei – acest sentiment este incomparabil. Iubesc orasul si atmosfera lui. Oamenii insa nu prea ma incanta. Sunt duri si exigenti, ca in toate marile orase. Parizianul nu este un om dragut. In Berlin insa oamenii sunt prietenosi.

SZ: Si Berlin este un oras mare.

Jaroussky: Desigur. Insa oamenii reusesc sa fie deschisi si relaxati. In plus in Berlin se indrazneste mai mult. In arta moderna, design. Dar in Germania lucrurile merg altfel decat in Franta, ceea ce ma uimeste mereu. In Franta sunt concerte in Paris, poate si in Lyon sau Marseille. In Germania sunt turnee in foarte multe orase mici, care au o viata culturala proprie. Recent am vazut lista de concerte a lui Cecilia Bartoli: 20 de concerte in diferite orase germane. Este impresionant.

SZ: Si cate concerte are Cecilia in Franta?

Jaroussky: Doua concerte, in Paris desigur.

SZ: Ca multe alte soliste mari, Cecilia Bartoli provine dintr-o familie muzicala, parintii ei fiind cantareti de opere. Cum este in cazul dvs?

Jaroussky: Eu provin din suburbie, cu trenul faceam 20 de minute pana la Paris. Parintii mei nu sunt muzicieni si am inceput sa cant la vioara abia la 11 ani. Pentru o cariera, era deja prea tarziu. Dar am stiut inca din adolescenta ca mai tarziu vroiam sa fac ceva cu muzica.

SZ: Ati visat sa fiti muzician?

Jaroussky: As spune mai degraba, ca mi-am popus acest lucru. Insa imi era clar, ca va trebui sa fac ceva in domeniul teoriei, pentru ca era prea tarziu pentru un instrument. Am luat apoi lectii de pian ca sa ma dezvolt pe plan muzical.

SZ: Dar ati fi putut canta in orchestra?

Jaroussky: Probabil. Eu insa ma gandeam la compozitie sau sa devin profesor de muzica chiar. Insa nu m-am gandit niciodata la cantat. Nu ma asteptam sa devin solist.

SZ: Vroiati asadar sa traiti din muzica, fara sa banuiti talentul dvs. Considerati aceasta menirea dvs?

Jaroussky: Poate. Cand la 17 ani mi-am dat bacalaureatul, am exclus insa orice alta posibilitate si am inceput sa ma dedic in exclusivitate muzicii. Am studiat armonie si compozitie. Parintii mei s-au comportat minunat.Mi-au spus: “Poti sa incerci 2 sau 3 ani sa-ti castigi banii din muzica. Noi te sprijinim.”

SZ: Si nu ati banuit nimic de vocea dvs?

Jaroussky: Nimic.

SZ: Nu ati fost la scoala in cor?

Jaroussky: Nu. Dar am cantat mult cand eram copil. Asta mi-a povestit mama mai tarziu.

SZ: Cum v-ati descoperit vocea?

Jaroussky: La 18 ani inca imi mai cautam drumul in muzica. Intro seara am fost la un concert al lui Fabrice de Falco, un contratenor francez. Canta marile arii din Händel; canta arii care au fost scrise pentru cunoscutul Farinelli; concertul a avut loc intro biserica - am fost ca si hipnotizat de atmosfera, de muzica, de voce. In acel moment mi-am spus: asta poti face si tu. A fost ca o revelatie. Inainte de asta nu stiam ca exista asa ceva. Dar cand l-am auzit, mi-am dat seama ca si eu pot canta asa de sus. Pentru ca atunci cand cantam acasa pentru mine, erau intotdeauna tonuri inalte. Am cantat de exemplu de amuzament, atunci cand ascultam un disc cu Maria Callas.

SZ: Atunci v-ati propus sa deveniti contratenor?

Jaroussky: Atunci a fost o idee realistica in sfarsit. La 18 ani esti pentru cantat inca tanar. Deodata au disparut complexele pe care le aveam, pentru ca auzeam mereu ca sunt prea batran. Pentru cantat, baietii mai ales trebuie mai intai sa astepte schimbarea de voce. Fetele pot sa inceapa si mai devreme, pe la 15, 16 ani.

SZ: Ati avut asadar o idee geniala.

Jaroussky: Pregatirea mea muzicala m-a ajutat chiar, am avut un avantaj.

SZ: Ati putut canta atat de sus pe cat cantati acum si dupa schimbarea vocii? Sau a fost nevoie de multa munca?

Jaroussky: Vocea mea s-a schimbat desigur. Si a fost multa munca. Multi oameni ar avea posibilitatea sa devina cantareti. Trebuie numai sa isi doreasca.

SZ: Vreti sa spuneti ca e mai usor sa devii un cantaret bun decat un bun violonist?

Jaroussky: Cred ca da. Trebuie numai sa indraznesti.

SZ: Lipseste indrazneala, pentru ca un cantaret este mult mai expus si nu se poate ascunde in spatele viorii?

Jaroussky: Pe de o parte. La asta se adauga faptul ca la multa lume nu ii place felul acesta de cantat. Multi cred ca o voce de soprana nu se potriveste unui barbat. Chiar daca contratenorii sunt intre timp ceva mai populari, exista o retinere. Pentru mine este o voce ca toate celelalte. De aceea nu imi place cand se vorbeste despre voce de inger sau o voce nepamanteasca. Vocea unui contratenor este o voce care se poate studia/forma ca orice alta voce.

SZ: O soprana nu canta nici ea asa cum vorbeste.

Jaroussky: Exact. Foloseste aceleasi mecanisme.

SZ: Puteti sa explicati putin aceste mecanisme?

Jaroussky: Vocea mea este o voce pornita din cap, vibreaza in gura, in nas. In epoca romantica, vocile au fost impartite dupa sex: cele joase masculine si cele inalte feminine. Insa este mult mai complex decat atat. Sunt femei cu voci joase si barbati cu voci inalte. In timpul baroc acest joc a fost foarte iubit.

SZ: In perioada baroc femeile nu aveau voie pe scena si de aceea barbatii trebuiau sa interpreteze roluri feminine?

Jaroussky: Asa era numai in Roma, in celelalte orase italiene femeile aveau voie sa cante. Ideea de castrato (eunuc) isi are originea de la Vatican. In capela sixtina era nevoie de copii care stiau sa cante bine. Si pentru ca studiul cerea mult timp, intervenea intre timp schimbarea de voce.

SZ: Si de aceea au fost castrati?

Jaroussky: Exact. Atunci s-a descoperit ca, atunci cand tinerii erau castrati, li se dezvolta o voce deosebita. Puteau sa canta ca nimeni altii. Paradoxul era ca nu aveau vocile feminine ale baietilor, ci aveau voci puternice, voluminoase si totusi inalte. Probabil aveau voci mai inalte ca ale contratenorilor.

SZ: Ce roluri aveau castratii?

Jaroussky: Tot felul. Erau figuri enigmatice, ambivalente si cantau impreuna cu mari cantareti italieni ca La Bordoni sau La Cuzzoni. Exista o opera la care de exemplu Farinelli canta rolul Cleopatrei iar Victoria Tesi canta Iulius Cesar. Era jocul asta cu inversarea rolurilor.

SZ: Ideea castrarii a fost insa o realitate cruda.

Jaroussky: Absolut. Cred ca vocile castratilor purtau in ele tragedia existentei lor, ceea ce le facea mai frumoase. Multi dintre ei mureau foarte repede dupa ce nu mai cantau la opera. Pe scena erau niste zei, dar nu aveau viata personala. Nu aveau voie sa se casatoreasca. Imaginati-va, nu erau accepati ca barbati de catre societate. Erau niste dive singuratice. Erau sclavii propriei lor voci, prinsi in arta lor.

SZ: Suna ingrozitor.

Jaroussky: Da, destinul lor este foarte miscator. Sunt figuri tragice care in acelasi timp stapanesc o arta. Suferinta si frumusetea. Si imaginati-va: Se estimeaza ca doar un procent dintre castrati a facut cariera. Multi si-au pierdut vocea chiar daca au fost castrati. Si totusi a fost o sansa pentru familiile sarace. Farinelli a fost o exceptie, el venea dintr-o familie bogata. Eu insa m-am interesat mai mult pentru Giovanni Carestini. A cantat foarte mult, era foarte pretentios si patetic, avea o voce extraordinara. Ca o trompeta.

SZ: De unde stiti? Nu exista inregistrari ale sale.

Jaroussky: Exista o inregistrare a lui Alessandro Moreschi din 1906, unul din ultimii castrati. Si el nu e un cantaret foarte bun, nu are o voce deosebita, si totusi vocea lui e la fel de puternica ca cea a lui Pavarotti; si in acelasi timp este inalta si delicata. O voce care te face sa lacrimezi. Cand citesti o partitura pe care Händel a scris-o pentru Carestini, se poate vedea ca el a fost cu multe clase peste Moreschi.

SZ: Asta se poate citi pe o partitura?

Jaroussky: Desigur, pentru ca notele au fost scrise pentru el, numai pentru vocea lui. Händel a scris pentru fiecare castrat o compozitie proprie. Cand citesti notele, se poate vedea tonul, culoarea sunetului si chiar frumusetea vocii.

SZ: Poate un contratenor sa cante la fel ca un castrat?

Jaroussky: Nu poti decat sa te apropii de vocea lor. Cand citesti o partitura, iti poti imagina cu care dintre castrati te poti compara.

SZ: Si in cazul dvs acesta este Carestini?

Jaroussky: El a fost un mezzosopran, ceea ce se potriveste bine cu vocea mea. Insa trebuie sa iti fie clar, ca trebuie sa canti aproape numai cantece, care nu au fost scrise pentru un contratenor.

SZ: Asadar nu puteti sa va masurati cu nimeni. Esta aceasta o usurare sau dimpotriva?

Jaroussky: Sunt multi contra-tenori astazi, cu care ma pot compara, de pilda Andreas Scholl. Sau cu Mezzosopranistele: Cecilia Bartoli, Joyce DiDonato.

SZ: Criticii afirma insa ca vocea dvs este incomparabila. Si ca atunci cand cantati, suna ca si cum nu ati depune nici un efort.

Jaroussky: Eu am de fapt o voce redusa, chiar daca pot sa ating tonuri inalte. Profesoara mea mi-a spus mereu: “Vrei sa canti cu putere, ai grija, ca tu nu esti asa. Toti care nu au o voce intinsa, ar vrea sa aiba imediat o voce intinsa”. Trebuie sa ai multa rabdare, vocea nu trebuie fortata. Nu iti poti schimba vocea, ci doar extinde. Il cunoasteti pe David Daniels, cunoscutul contra-tenor american?

SZ: Din pacate nu.

Jaroussky: A lucrat multi ani la vocea sa de tenor. Intr-o zi, avand dificultati cu o piesa, ii spuse profesoarei lui: “Nu inteleg, cu cealalta voce este mult mai usor.” Profesoara il intreba: “Care alta voce?”. Atunci s-a constatat ca el avea de la natura o voce de contra-tenor.

SZ: Ati vrea sa aveti o alta voce decat cea cu care cantati acum?

Jaroussky: O perioada am vrut sa merg in directia contralto, dar am remarcat ca vocea mea nu e potrivita. Am o voce inalta si de aceea pe noul meu disc cu arii de Johann Christian Bach cant mai sus decat in inregistrarile mai vechi.

SZ: Reflecta vocea dvs aspecte ale fiintei dvs?

Jaroussky: Poate. Imi place sa fiu contra-tenor pentru ca in felul acesta pot ramane intrun fel copil. Nu trebuie sa devin matur. Unii oameni afirma ca iti alegi o astfel de voce ca sa nu trebuiasca sa te decizi intr-o directie sexuala. Dar pentru mine este pastrarea copilariei mai importanta: inocenta, puritatea.

SZ: Si ce ii place unui bariton?

Jaroussky: Catastrofa morbida (rade).

SZ: Trebuie sa va antrenati vocea in fiecare zi?

Jaroussky: Nu. Este chiar bine uneori, sa nu cant deloc. Cand am din doua in doua zile un concert, ca acum in turneu, cant putin inaintea concertului, ca sa imi incalzesc vocea.

SZ: De obicei cantati Händel, Bach si mai ales Vivaldi. Apoi ati inregistrat un disc cu melodii frantuzesti din Belle Epoque: Camille Saint-Saëns, Claude Debussy, Reynaldo Hahn. In Germania, “Mélodies françaises” a fost foarte apreciata, insa in Franta ati fost criticat. De ce?

Jaroussky: Francezii cred ca eu trebuie sa cant doar ceea ce este pentru mine scris. Deci numai ce a fost scris pentru contra-tenori sau castrati. Insa ceea ce s-a scris pentru castrati, nu a fost gandit pentru mine. Cel mai mult mi-ar placea sa gasesc un mod cu totul nou de cantat.

SZ: Cum ar suna asta?

Jaroussky: Mi-ar placea sa vorbesc cantecele ca Fritz Wunderlich. Sa nu fac nici o melodrama din asta, nu operele foarte mari, ci ceva natural, neafectat. As vrea sa sparg sistemul, asa incat intr-o buna zi nimeni sa nu mai vorbeasca despre artificial, atunci cand un barbat canta cu vocea capului. (sursa)

Revăzând şi reascultând... Amadeus

2010-09-19T16:31:00.003+03:00

Mă gândeam că, dacă tot m-am delectat cu Amadeus, să vi-l recomand şi vouă... chiar şi numai să-l ascultaţi :D

Mozart... Wolfgang... Amadeus.... Mozart.

The Scientist - All Angels & Coldplay

2010-09-18T21:49:00.002+03:00

Sting şi lăuta renascentistă...

2010-09-08T22:22:00.004+03:00

Şi, ca să vedeţi şi să auziţi cum se leagă fotografia, călătoriile şi muzica, iată că am ales de data asta să plec urechea muzicală la... Sting şi al său extrem de interesant proiect muzical şi cultural, concretizat prin albumul Songs from the labyrinth.
Cine a mai tras cu ochiul şi la buchiselile mele foto din ultima vreme, a putut vedea că sunt într-o pasă mai... istorică; am vizitat şi fotografiat locuri încărcate de istorie, cetăţi şi ruine... şi toate astea mă fac să fredonez melodii cu iz istoric...
Iar albumul acesta al lui Sting a picat numai la fix; cu ceva vreme în urmă, am împrumutat de la bibliotecă DVD-ul cu albumul, l-am savurat auditiv şi vizual, dar parcă tot aş mai vrea să-l reascult şi să-l revăd...
Iar Sting, din albumul acesta, îşi dezvăluie o faţetă artistică foarte interesantă şi chiar neobişnuită (pentru unii).
Hai să-l ascultăm!

Regina Spektor - Summer in the city

2010-07-29T23:03:00.004+03:00

... sau pentru cine preferă varianta înregistrată...

Passione - Soft Touch

2010-03-21T00:01:00.003+02:00

(sursa)

Întâiul album al trupei Passione, Soft Touch, a fost lansat ieri într-un club din capitală. Despre lansare a amintit şi colegul Papuaş şi orădeanca Alexandra Ivan. Mai multe informatii, puteţi citi şi aici, de exemplu.
Poate vă întrebaţi ce ne-a venit şi cu semnalarea lansării acestea... e simplu; amicul Mike, compozitorul, ne-a plătit regeşte să scriem două vorbe despre cestie... :))
Şi ce era mai important... albumul... aştept să îl primesc, pentru a-mi apleca urechea muzicală bleagă la sonorităţile sale şi a vă spune şi vouă despre ce e vorba...

Ryan Farish - relax &vitalize...

2010-03-20T17:34:00.003+02:00

De ceva vreme încoace ascult numai Ryan Farish... un stil ambiental electronic foarte interesant; relaxant, dar vitalizant în acelaşi timp... nişte sonorităţi şi ritmuri care se cer savurate pe-ndelete...

Sper să vă placă şi vouă... Ascultare şi relaxare plăcută!

Sighişoara Blues Festival 2010

2010-02-23T07:00:00.001+02:00

(sursa foto)

Aşa cum ne-a obişnuit de un cincinal încoace, Schäßburg-ul natal se încăpăţânează să desfete iubitorii de blues cu un festival dedicat genului, Sighişoara Blues Festival, care anul acesta a ajuns la a şasea ediţie.
Această ediţie se va desfăşura între 25 şi 27 februarie, prezentat fiind de Berti Barbera.
Programul festivalului îi aduce pe scenă, în data de 25.02 pe Raul Kusak şi Homemade Jams, în 26.02 pe Eden Brent şi Sue Foley, iar în ultima zi pe Doug MacLeod şi Eric Sardinas.
Partea cea mai faină e că jam session-urile vor avea loc în crama Hotelului Sighişoara.
Şi vorba lui Dorin toboşarul, un blues bun nu strică niciodată dinţii!
Am zis! Adjudecat!

Helios - minimalismul relaxant...

2010-02-15T11:06:00.005+02:00

În spatele acestei titulaturi solare - Helios - cât şi în spatele Goldmund se află Keith Kenniff, un artist bostonez care abordează într-o manieră foarte interesantă muzica ambientală, electronică indie.
O muzică chill numa' bună de relaxat, de visat (cu ochii deschişi sau nu) sau de citit o carte bună...

(sursa)

... de pe albumul Unomia (2004)

Velius

Light house

Buldir

... de pe albumul Eingya (2006)

Bless this morning year

Halving the compass

Coast off

Paper tiger

Emancipation

... de pe albumul Ayres (2007)

A rising wind

Woods and gives away

Soft collared neck

The obeisant vine

In Heaven

... de pe albumul Caesura

Hope valley hill

A mountain of ice

Hollie

Întreaga discografie Helios o găsiţi aici... (asta în cazul în care nu aţi adormit până acum...)
Sper că v-a plăcut :)

Help me chill...

2010-02-12T22:58:00.002+02:00

... şi dacă vă vine aşa, să vă relaxaţi, cu o muzică faină în fundal, vă recomand Chill.
Tot ce aveţi nevoie e un cod poştal de Londra sau de UK (găsiţi voi pe net) care vă este cerut pe sait...
Ingioi!

Alice Sara Ott - nemţoaica pianistă din Ţara Soarelui Răsare

2010-02-09T12:00:00.000+02:00

Născută la München în anul 1988, Alice Sara Ott a luat primele lecţii de pian la vârsta de 4 ani, iar după numai 3 ani a primit primul său premiu într-un important concurs, Jugend Musiziert. Acest premiu a fost urmat şi de altele, precum Steinway, Grotrian Steinweg, Bach Coethen sau 4th Epta International Competition.
La vârsta de 13 ani era deja foarte prezentă în lumea muzicală a competiţiilor internaţionale, câştigând titlul de cel mai promiţător artist, în Hamamatsu, Japonia.
Doi ani mai târziu, a atras din nou atenţia asupra sa, câştigând premiul întâi în cadrul "Silvio Bengalli" International Piano Competition, ca cel mai tânăr interpret concurent, calificându-se cu cel mai mare număr de puncte acordate vreodată în istoria concursului.
De atunci, pianista germano-japoneză şi studenta la Karl-Heinz Kaemmerling din cadrul Salzburg Mozarteum a concertat în numeroase locuri din Europa şi Japonia, precum şi la o serie de festivaluri şi concursuri, ca de exemplu Bad Kissingen Summer Festival sau Leipzig Bach Festival, precum şi multe-multe altele.
Din mai 2008, Alice Sara Ott a devenit artista exclusivă a Deutsche Grammophon.
Din discografia sa interpretativă trebuie amintite Franz Liszt, 12 Études d’ exécution transcendante şi Chopin: complete waltzes.

reportajul despre Alice Sara Ott, începând cu min. 13.21

Madonnu gotic şi metalic...

2010-02-04T08:15:00.003+02:00

Îmi aduc aminte că în 1998, când a apărut albumul Madonnei - Ray of Light - am fost foarte impresionat de turnura pe care a luat-o stilul muzical al acesteia şi de suflul nou adus în acest album... Îmi cumpărasem albumul pe casetă audio din Cluj şi îl ascultam până la epuizarea bateriilor (nu, atunci nu era Duracell sau din astea reîncărcabile de 2700 mAh...) la walkman, pe pârtia din Stâna de Vale...

Toate bune şi faine... La aşa un succes, nu se putea să nu apară şi cover-urile...
Azi m-am oprit la... Nevergreen...

liber la dat din pleată :))

InnerLife Project - reflecţia interioară a urbanului...

2010-02-03T10:14:00.005+02:00

InnerLife Project... i-am descoperit interpretând (alături de Linda Ganzini) coloana sonoră a unui clip (produs de TimeLapse HD) ce-mi place foarte mult...

Vancouver City

Componenţa InnerLife Project este următoarea: Serge Chubinsky-Orlov (fondator, compozitor şi producător), Igor Maximenko (co-producător şi inginer de sunet) şi Linda Ganzini (vocalistă şi directoare artistică).
Despre muzica lor ce să vă zic...? Foarte fain a spus aici Jonathan Newkirk... puneţi-vă căştile, relaxaţi-vă şi lăsaţi baltă totul. Este o plimbare printre nori, alături de o linie melodică de pian întrepătrunsă de sunet de chitară şi cu un ritm fantastic de house (aş spune mai degrabă trance...). Vocea Lindei Ganzini te duce acolo, te aşează ca-ntr-un leagăn şi te lasă printre nori, într-o transcendenţă lipsită de efort. Este o călătorie, aşa că fiţi pregătiţi să zburaţi.

Arhiva "RECORD-RAMA"

2010-01-26T14:56:00.004+02:00

E trist... se duc de râpă lucruri de o incomensurabilă valoare... şi nu numai la noi...
Este vorba despre cea mai mare colecţie de discuri vinil din lume, cea a lui Paul Mawhinney, din Pittsburg, care numără 1 milion de albume şi 1,5 milioane de single-uri.
Din păcate, lumea asta e prea plină de urechi mult prea (ab)surde, neinteresate de a păstra pentru generaţiile viitoare aşa o comoară...

(sursa foto.)

"Rabbids go home" is back :D

2010-01-21T20:50:00.003+02:00

V-am mai povestit eu aici despre rabbids... s-au întors.
De data asta au făcut un ficiăring cu Vagabontu - fanfara ţigănească din Moldova.

Sanie cu Zurgălăi, cu puţină Forza de la DJ Forzando

şi un making-of...

Nothing else matters... în fel şi chip

2010-01-17T21:04:00.004+02:00

Vă prezentam mai demult alte câteva variante ale melodiei celor de la Metallica...
Acum vă propun varianta interpretată la... ţambal :D
Ingioi! :)
şi da, ştiu şi de varianta interpretată tot la ţambal (electric) de Radu Şeu, am găsit pe Iutub filmuleţul, dar zgomotul de fond prea mare împiedică audiţia...

Întregirea marii orchestre de dincolo de nori continuă...

2010-01-15T11:03:00.004+02:00

Se pare că în ultima vreme avem parte doar de ştiri triste...
După cum fain spune şi Josef Kappl, ... a plecat din nou unul din randurile noastre ca sä intregeascä marea orchesträ de dincolo de nori. Odihneste-te in pace Kamo! Dar sä stii cä te-ai cam gräbit cu plecarea. Puteai sä mai stai o leacä printre noi!
Este vorba de moartea unuia dintre fondatorii trupei Phoenix şi al trupei Bega Blues Band, chitaristul Béla Kamocsa, orădean prin naştere, dar timişorean până la capăt...

Rock-uiescat in pace, Kamo!

Oare când...?

2010-01-15T07:00:00.001+02:00

... vom vedea şi auzi pe la noi aşa un artist şi aşa un public...
Inegalabilul Bobby Mc Ferrin... în cadrul festivalului-eveniment 24 hours Bach.

aceeaşi piesă, interpretată într-un alt cadru, mai... scorţos, mai neconvenţional, aşa cum perfect ar putea fi caracterizat într-un cuvânt acest homo universalis de tip renascentist al muzicii; umorul inimitabil, buna dispoziţie şi plăcerea aceea inexplicabilă de a cânta a lui Bobby Mc Ferrin sparg orice bariere...

tot în cadrul aceluiaşi festival, alţi favoriţi ai mei, Cântăreţii regelui...

Jaz(z)iza - The Princess

2010-01-14T09:28:00.006+02:00

Aziza Mustafa Zadeh - (aşa cum ne spune şi wiki cea de toate zilele) o artistă deosebită, de origine azeră, pianistă, interpretă şi compozitoare de jazz, fiică a nu mai puţin talentaţilor Vagif şi Eliza.

... şi două duete cu un alt extraordinar, Bobby Mc Ferrin...

(partitura o găsiţi aici)

(partitura, aici)

(partitura, aici)

Ginette Neveu - cu vioara Stradivarius alături, chiar şi spre "lumea de dincolo"...

2010-01-11T07:00:00.000+02:00

O stea căzătoare pe cerul muzical, în constelaţia viorii... Un destin şi o virtuozitate mult prea devreme întrerupte... după doar 3 decenii de strălucire...
Continuând galeria copiilor violonişti prodigioşi, Ginette Neveu a studiat - printre alţii - şi cu George Enescu. O identificare totală cu muzica şi cu vioara... (se spune că, în urma accidentului aviatic care i-a şi fost fatal, trupul său a fost descoperit ţinând la piept vioara Stradivarius...)

R.I.P. Lhasa

2010-01-08T14:39:00.000+02:00

Un later edit trist pentru o voce de excepţie...

Record mondial la... vioară-viteză

2010-01-07T10:21:00.005+02:00

Booon... după vizionarea filmuleţului, trebuie făcută o precizare: Stradivarius-ul de care se aminteşte este doar unul de împrumut pentru perioada cât vioara sa Guadagnini de 1 milion de $ era la reparat, ca urmare a căzăturii sale în timpul unui concert...

Vă mai propun să ascultăm aceeaşi piesă interpretată de Yehudi Menuhin,

de Jascha Heifetz

sau de Itzhak Perlman

Nikos Hatzopoulos - o vioară din arhipelagul Cycladelor

2010-01-05T21:11:00.000+02:00

Puţină relaxare cu vioara unuia din reprezentanţii de seamă ai muzicii tradiţionale greceşti din Cyclade...

(de aici am furat... ştiu că Luminiţa nu se supără :D)

Nicos: Zephyros (full album)

Concertul de Anul Nou - Viena 2010

2010-01-04T09:21:00.004+02:00

Ca şi anul trecut, nu am putut începe fără această desfătare muzicală, din care vă propun câteva fragmente...

"Leana" aka Lenka Křipač

2009-12-22T10:06:00.005+02:00

Lenka Křipač, născută în 1978, (tată cehoslovac şi mamă australiancă), actriţa - fostă clăpară şi vocalistă în trupa australiană "Decoder Ring", în 2008 şi-a început cariera solo, cu albumul ce-i poartă numele, Lenka.
Precis i-aţi auzit muzica prin anumite reclame (Old Navy) sau chiar prin seriale TV (Gray's Anatomy).

... şi dacă tot vine Crăciunul...

Talkin' Bout a Revolution...

2009-12-17T10:33:00.003+02:00

...că tot e decembrie...

Little cover :D

2009-12-14T08:36:00.002+02:00

Ce dacă nu ştie versurile? :))
Sper să vă placă japonezul ăsta micuţ şi coverul său (interpretat la ukulele şi voce) după melodia lui Jason Mraz, I'm Yours.

David Garrett - un alt copil-minune al viorii

2009-12-11T11:39:00.011+02:00

Violonistul David Garrett (pe numele său adevărat David Bongartz) s-a născut în data de 4 septembrie 1981 la Aachen, în Germania, mama lui fiind americancă, iar tatăl german.

La vârsta de 4 ani, tatăl său a cumpărat o vioară pentru fratele său mai mare; mai tânărul David a fost atras imediat de acest instrument şi a învăţat să cânte la el (la fel mi s-a întâmplat şi mie, cu vioara de Reghin a fratelui mai mare :D). Un an mai târziu, a participat la un concurs şi a câştigat primul lui premiu. La vârsta de 7 ani, cânta în public cel puţin o dată pe săptămână.
A studiat vioara la Conservatorul din Lübeck. La vârsta de 12 ani a început să studieze şi să colaboreze cu distinsa violonistă poloneză Ida Haendel (care a studiat şi cu George Enescu la Paris), adesea călătorind la Londra sau în alte ţări europene pentru a se întâlni cu aceasta.
La 13 ani, a înregistrat 2 CD uri, a apărut la televiziunea germană şi olandeză şi a dat un concert la Vila Hammerschmidt, reşedinţa preşedintelui Republicii Federale Germane, la invitaţia personală a Dr. von Weizsäcker, oferindu-i-se să cânte la faimosul Stradivarius "San Lorenzo".
La 14 ani, fiind cel mai tânăr solist din toate timpurile, Garrett a semnat un contract exclusiv cu Deutsche Grammophon Gesellschaft.
La 17 ani, a cântat cu Orchestra Filarmonicii din München, sub bagheta lui Zubin Mehta, la Dehli şi Mumbai, cu ocazia aniversării a 50 ani de la dobândirea independenţei Indiei.
Doi ani mai târziu, Garrett a cântat cu Rundfunk-Sinfonieorchester din Berlin, sub bagheta lui Rafael Frühbeck de Burgos, fiind aclamat de critici. Acest fapt a dus la invitaţia de a cânta la Expo 2000, la Hanovra.

Studiile şi le continuă la Royal College of Music din Londra, iar în 2004 absolveşte cursurile Juilliard School din New York. În timpul cât a fost acolo unul din cei mai buni elevi, şi printre primii care au studiat cu Itzach Perlman, Garrett îşi mai suplimentează veniturile, angajându-se ca model (iată şi probele foto :D )... chiar a fost numit la un moment dat David Beckham al scenei clasice :)

Că are legătură cu modelingul sau nu, cu faptul că a călcat vreodată strâmb pe catwalk sau nu, cert este că în decembrie 2007 Garrett a căzut în timpul unei reprezentaţii violonistice şi şi-a făcut ţăndări vioara Guadagnini pe care o cumpărase cu 4 ani înainte, cu 1 milion de dolari.

Ceea ce vă propun azi spre ascultare este albumul Encore (lansat în 2008 la DECCA) , având ca scop să trezească în rândul tinerilor gustul şi interesul pentru muzica clasică.

Smooth criminal

Who wants to live forever

Clair du lune

He' s a pirate

Summertime

Brahms - Hungarian Dance no. 5

Chelsea girl

Summer

O mio bambino caro

Air

Thunderstruck

New day

Ain't no sunshine

Rock prelude

Winter lullaby

Zorba's dance

A cânta pentru schimbare sau pentru... mărunţiş

2009-12-03T14:47:00.005+02:00

Da... Poate pentru unii schimbarea e considerată un mărunţiş, dar Play for Change reprezintă cu mult mai mult... un proiect îndrăzneţ şi extrem de interesant care a început în urmă cu câţiva ani pe străzile din Santa Monica, cu înregistrarea unui interpret ambulant - Roger Ridley - care a fost rugat să interpreteze melodia Stand by me. Apoi au continuat călătoriile prin întreaga lume, înregistrând cu muzicieni care nu s-au văzut faţă în faţă deloc, dar pe care muzica i-a adunat laolaltă, la fel şi convingerea că numai împreună se poate crea o lume mai bună.
Cel care a iniţiat Play for Change - Mark Johnson - povesteşte în clipul următor câte ceva despre proiect:

O multiculturalitate şi o multietnicitate în adevăratul sens al cuvântului... toate coagulate în jurul ideii de pace, cu ajutorul unui liant universal valabil, muzica...
Şi chiar sună extraordinar de fain... ia aplecaţi urechea muzicală la ce urmează... :) (click pe fullscreen)

Stand by me
(Roger Ridley - in memoriam)

One love

Don't worry

Chanda mama

Change is gonna come
(pentru prima dată pe o scenă)

Aici puteţi viziona şi restul episoadelor, iar aici îi puteţi descoperi pe muzicienii care fac parte din acest proiect muzical, cultural şi umanitar.

Regina Spektor - Laughing with

2009-11-23T10:10:00.001+02:00

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’re starving or freezing or so very poor

No one laughs at God
When the doctor calls after some routine tests
No one’s laughing at God
When it’s gotten real late
And their kid’s not back from the party yet

No one laughs at God
When their airplane start to uncontrollably shake
No one’s laughing at God
When they see the one they love, hand in hand with someone else
And they hope that they’re mistaken

No one laughs at God
When the cops knock on their door
And they say we got some bad news, sir
No one’s laughing at God
When there’s a famine or fire or flood

*Chorus*
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious
Ha ha
Ha ha

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one’s laughing at God
When they’ve lost all they’ve got
And they don’t know what for

No one laughs at God on the day they realize
That the last sight they’ll ever see is a pair of hateful eyes
No one’s laughing at God when they’re saying their goodbyes
But God can be funny
At a cocktail party when listening to a good God-themed joke, or
Or when the crazies say He hates us
And they get so red in the head you think they’re ‘bout to choke
God can be funny,
When told he’ll give you money if you just pray the right way
And when presented like a genie who does magic like Houdini
Or grants wishes like Jiminy Cricket and Santa Claus
God can be so hilarious

No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughs at God in a hospital
No one laughs at God in a war
No one laughing at God in hospital
No one’s laughing at God in a war
No one’s laughing at God when they’re starving or freezing or so very
poor

No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
No one’s laughing at God
We’re all laughing with God

(sursa)

Regina Spektor - Eet

2009-11-21T20:50:00.001+02:00

It's like forgetting the words to your favorite song
You can't believe it
You were always singing along
It was so easy and the words so sweet
You can't remember
You try to feel the beat

Eeeeeeeeeeeeeeeet, eet, eet, eet
Eeeeeeeeeeeeeteeet, eet, eet, eet

You spent half of your life trying to fall behind
You're using your headphones to drown out your mind
It was so easy, and the words so sweet
You can't remember
You try to move your feet
Eeeeeeeeeeeeeeeet, eet, eet, eet
Eeeeeeeeeeeeeteeet, eet, eet, eet

Someone's deciding whether or not to steal
He opens the window just to feel the chill
He hears that outside a small boy just starting to cry
'Cause it's his turn but his brother won't let him try

It's like forgetting the words to your favorite song
You can't believe it
You were always singing along
It was so easy and the words so sweet
You can't remember
You try to move your feet

It was so easy and the words so sweet
You can't remember, you try to feel the beat

(sursa)

Regina Spektor - Fidelity

2009-11-20T09:44:00.001+02:00

I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost in the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind all this music

And it breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my heart
It breaks my heart

And suppose I never met you
Suppose we never fell in love
Suppose I never ever let you kiss me so sweet and so soft
Suppose I never ever saw you
Suppose we never ever called
Suppose I kept on singing love songs just to break my own fall
Just to break my fall
Just to break my fall
Break my fall
Break my fall

All my friends say that of course its gonna get better
Gonna get better
Better better better better
Better better better

I never love nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost
In the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind
All this music
And it breaks my heart
It breaks my heart
Breaks my
Heart
Breaks my heart

(sursa)

Regina Spektor - audio

2009-11-19T08:44:00.000+02:00

Regina Spektor sau Regina Spektor...

"Rabbids go home" - pe muzica "Mahala Rai Banda" (Nobilii Lăutari de Mahala)

2009-11-18T11:11:00.000+02:00

Şi cum îmi plac mie în general desenele animate la nebunie, de ceva vreme, urmăream pe Iutub năzdrăvăniile zăpăciţilor de iepuraşi care, săracii, nu pot face mai nimic, dar pot dansa şi mai nou, pot să aibă şi propriul lor joc video, pe platformă Nintendo.
Filmuleţele cu aventurile şoşoilor, mai puteţi vedea aici.
Sau dacă vreţi aşa, vă fac eu poftă cu un filmuleţ din ciclul Iepuraşii nu pot să...

Dar să revenim la şoşoii noştri... ei vor să ajungă acasă, pe Lună şi încearcă în toate modurile posibile acest lucru... vă prezentez aici vreo două:

încercarea nereuşită nr. 619

încercarea nereuşită nr. 442

Ce legătură au toate astea cu muzica? Păi, dacă aţi fost puţin atenţi, aţi auzit pe fundalul sonor nişte triluri cam cunoscute, nu-i aşa?
În trailer-ul de lansare a jocului se aude şi mai bine una din melodii:

Într-un interviu, Jacques Exertier, Creative Producer, explică cum s-a ajuns ca pentru partea iepurească a jocului s-a ales această formaţie românească... Şi uite-aşa ajungem şi la subiectul articolului...
Este vorba de formaţia Mahala Rai Banda, în traducere - Nobilii Lăutari de Mahala.
Şi, cum se întâmplă uneori, unii artişti sunt mai cunoscuţi în străinătate decât în propria ţară (un alt caz ce îmi vine rapid în minte este cel al Danei Dragomir - PanDana). Iar Mahala Rai Banda este un astfel de caz. Pe saituri străine - de exemplu aici - mai găsiţi informaţii despre această formaţie.

Să ţopăie iepurii occidentali pe muzică ţigănească!

Taves bahtalo!

Pachelbel - Hexachordum Apollinis

2009-11-13T07:07:00.001+02:00

(sursa)

Hexachordum Apollinis este o colecţie, o suită de variaţiuni pentru clape creată de Johann Pachelbel şi publicată în anul 1699. Cuprinde şasă arii frumose cu variaţiuni (asta, pentru cei cu copy/paste) pe teme originale şi este considerată ca fiind unul din punctele culminante ale creaţiei sale muzicale.
Colecţia include o prefaţă în care Pachelbel dedică lucrarea lui Dieterich Buxtehude şi Ferdinand Tobias Richter şi în care, pe scurt, se referă la natura muzicii.
Traducerea titlului în limba engleză face trimitere la cele şase coarde ale lui Apollo, la mitica liră cu şase coarde a zeului.
Lucrarea a fost publicată în 1699 la Nürnberg, de către Johann Christoph Weigel, un editor care mai lucrase şi înainte cu Pachelbel. Frontispiciul creat de Cornelius Nicolaus Schurz (vezi foto) descrie colecţia ca şase arii de interpretat la orgă sau la clavecin, la ale căror simple melodii au fost adăugate variaţiuni, pentru plăcerea Prietenilor Muzelor.
În scurta prefaţă (datată 20 noiembrie 1699 şi dedicată celor doi compozitori şi organişti), Pachelbel îşi exprimă speranţa ca cel mai în vârstă fiu al său - Wilhelm Hieronymus - să poată studia cu unul din cei doi (nu se ştie dacă acest lucru s-a întâmplat sau nu). El se confesează totodată, spunând că pentru această ocazie, ar fi trebuit să compună o lucrare mai cu greutate, mai neobişnuită, dând de înţeles că nu consideră acest Hexachordum ca fiind cea mai bună compoziţie a sa; Pachelbel face apel, astfel, la coarda sensibilă a celor doi compozitori, lucru ce indică faptul că Pachelbel i-ar fi cunoscut, cel puţin din corespondenţa purtată.
Referitor la natura muzicii, în prefaţă, Pachelbel spune că muzica este cea mai nobilă dintre arte, că ea guvernează emoţiile şi dorinţele, că exprimă credinţa celor mulţi care spun că muzica vine din Trinitatea Sfântă (Dreimal-Heilig) cântată de îngeri şi din mişcarea corpurilor cereşti (cu trimitere la Pitagora şi Platon). Sunt destul de neobişnuite astfel de trimiteri, deoarece variaţiunile de acest tip foarte rar erau însoţite de astfel de idei... Ba mai mult, s-ar părea că această colecţie ar avea tangenţe şi cu unele aspecte cabalistice - (Johannes Pachelbelius Organista Noriberghensium = 1699) - care încă mai trebuie cercetate...
Dintre toate lucrările publicate ale lui Pachelbel, Hexachordum Apollinis a avut cea mai mare răspândire şi a supravieţuit timpului în mai mult de 10 copii, în diverse biblioteci, din Berlin, Londra, Haga, Rochester şi alte oraşe.
Revenind la corpul lucrării, la suita de şase arii cu variaţiuni, se poate spune că această practică de a compune variaţiuni la nişte teme originale era destul de nouă; un caz anterior era cel al lui Girolamo Frescobaldi - Aria detta la Frescobalda (1627) - astfel, Pachelbel fiind unul din primii compozitori care au experimentat această formă compoziţională.

pagină din ediţia originală tipărită,
cu cele 4 variaţiuni ale primei arii

(sursa)

Chiar dacă frontispiciul lucrării indică faptul că aceasta se poate interpreta atât la orgă cât şi la clavecin, cea mai mare parte a muzicii este potrivită celui din urmă instrument, tocmai datorită unor tehnici speciale de interpretare specifice.
Tocmai de aceea, am ales să ilustrez muzical acest Hexachord cu varianta interpretativă la clavecin a lui Gerard van Reenen.
Audiţie plăcută!

Aria Prima

Aria Secunda

Aria Tertia

Aria Quarta

Aria Quinta

Aria Sexta Sebaldina

Pachelbel - Ciacona în Fa Minor

2009-11-12T07:00:00.000+02:00

partitura o puteţi găsi aici

Pachelbel - Toccata în Mi Minor

2009-11-11T11:11:00.001+02:00

Şi dacă tot am promis să adaug spre ascultare şi alte compoziţii ale lui Johann Pachelbel, azi vă propun una din toccatele sale...
Aici, mai puteţi găsi partituri ale lucrărilor lui Pachelbel.

Copy/Paste... deci iegzist...

2009-11-10T10:30:00.006+02:00

Ştim cu toţii cum e... tot timpul se găsesc intelighenţi care cu copy/paste devin rapid autori de vorbe luate de-a gata de pe cine ştie unde... Problema nu ar fi asta... mai zic unii că din cărţi se fac cărţile, da' măcar atâta obraz să ai să aminteşti sursa pe care ai folosit-o. Ce să faci? O fi prea mult pentru unii...
Să mă explic: recent, am primit un comentariu la un articol scris de mine, pe blogul unde buchisesc scrisul cu lumina, despre Johann Pachelbel şi al său Canon; eram rugat în acel comentariu să mai adaug dacă pot şi alte piese ale compozitorului. Căutând prima dată în biblioteca muzicală proprie, nu am găsit piesele respective şi am decis să intru pe net. La un moment dat, ce să vezi...? Pe un blog, găsesc un articol dedicat compozitorului german, dar care, la o fugară lectură pe diagonală, semăna izbitor din punctul de vedere al structurii şi al formulărilor cu materialul scris de... mine. Ce mai... luat cu copy/paste...
Nu fac aici apologia plagiatului din punctul de vedere al celui care ar deţine adevărul universal şi ultim... în articolul redactat de mine, nu am făcut mai mult decât să adun informaţii şi să traduc unele materiale, dar măcar am trecut sub formă de linkuri din loc în loc, să se vadă că nu eu am creat acele informaţii; nu revoluţionez eu istoria muzicii universale... şi asta am mai spus-o în alte cuvinte şi la începutul articolului în cauză...
Ce pot să fac decât să-i bat obrazul (virtual) blogăriţei plagiatoare care-şi spune Yandira şi pe al cărei blog plin de citate, ziceri ale zilei şi vorbe înţelepte împănate la discreţie cu versete biblice, am găsit furăciunea asta (precis or mai fi şi altele)...
Deh... la aşa un blog model, care nu are nici măcar o adresă e-mail de contact la profil sau măcar să aibă activate comentariile... ce să faci? Nu de alta, mi-e prea lehamite să dau click pe butonul de report abuse; voiam doar să îi mulţumesc blogăriţei plagiatoare creştine că i-a plăcut ce şi cum am scris şi că mă promovează incognito...
Pentru unii, citatele nu mai au nevoie de semnele alea de puctuaţie idioate - " " - da' poate aşa îi învaţă conducătorii spirituali pe ăştia care se cred mai creştini decât creştinii... (deduc asta din citatele biblice şi versetele cu care îşi mobilează blogul plagiator...)
Mai multe nu poci pentru ca să zic nici eu...
Vorbele ei... (o fi şi ăsta un citat luat de pe cine ştie unde, tot fără " ") Mda... e greu să fii perfect...
Normal că e greu, dar după atâta Ctrl+C şi Ctrl+V ajungi la stadiul în care să te autocaracterizezi ca fiind ... "o combinaţie de multe lucruri ... şi ştiţi care e cea mai faină treabă? i like myself"...
Yandira, draghe... soro... oricine şi oriunde ai fi tu... Jesus loves you! Şi tu ştii asta...

later edit: se pare că această compilaţie de informaţii, traducerea şi adaptarea făcute de mine au un asemenea succes, încât febra copy/paste a ajuns şi aici... hai că începe să-mi placă... mă simt chiar mândru de mine... :))
Îneca-v-aţi, copy/paste-iştilor, cu ghilimelele pe care aţi uitat ca prin farmec să le puneţi acolo unde ar fi trebuit...

alt later edit: mi s-a comunicat în cască şi în urechea muzicală că a dispărut subit şi blogul plagiatoarei Yandira şi profilul ei de pe toateblogurile.ro... eu i-am spus că cineva acolo sus o iubeşte...
încă un alt later edit: şi iubitorii de muzică clasică, operă (şi furăciuni) de pe Netlog au înregistrat o grea pierdere de text (cel pe care l-au copiat cu neruşinare).

Chopin Etude No. 3, Op. 10 in E major... by Lang Lang

2009-11-06T09:38:00.003+02:00

Un encore cerut de public şi interpretat extraordinar de Lang Lang, împreună cu Orchestra din Berlin.

M.I.S.H.U. - Mihai Călian - folk die la Cluuj... fain :)

2009-10-16T14:22:00.004+03:00

... adică Musically Inspired Soul and Heart Unit... adică Mihai Călian...

Mishu Calian - Viteza Sangelui Meu

Mihai Calian-Mitel

aici, găsiţi mai multă muzică mishelească :D

Göran Söllscher - drumul către perfecţiune în 11 coarde

2009-10-15T11:38:00.004+03:00

Chitaristul suedez şi chitara sa cu 11 coarde face un minunat periplu muzical, de la Bach la Beatles...

Sandrine Piau - soprana harpistă

2009-10-09T07:54:00.004+03:00

Că tot e vineri şi de dimineaţă am găsit ceva fain de ascultat, mai ales că de multă vreme nu am mai apucat să buchisesc pe aici, azi vă împărtăşesc o voce excelentă, cea a Sandrinei Piau.
Născută în data de 5 iunie 1965 la Issy-les-Moulineaux, în Franţa, Sandrine este o soprană a cărei voce este o plăcere să o asculţi; iniţial, ea se pregătise ca harpistă, dar apoi a studiat canto la College Lamartine şi Conservatoire National Superieur de Musique din Paris. Notorietatea i-a fost dată de opera barocă.
În 2006, statul francez i-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor.

Un altfel de... zece... acelaşi Chilian :)

2009-07-19T15:00:00.002+03:00

... de la Ridzi la (o) Plăcintă...
vivat tineretul, vivat sportul!

iRelax - For Lovers

2009-07-11T08:00:00.009+03:00

iRelax - In Traffic

2009-07-10T08:00:00.002+03:00

Vă promiteam ieri ceva, aşa ca pentru vinerea...
Aşadar, dacă sunteţi prinşi în trafic de la serviciu către casă sau de acasă către munte, mare deal sau câmpie... şi chiar dacă nu sunteţi în maşină...
Mâine, ultimul volum al seriei, numai bun pentru sfârşitul de săptămână...

iRelax - Leaving the workday behind

2009-07-09T10:53:00.004+03:00

Joi... conform curbei lui Gauss, azi ar trebui să dăm randament maxim pe plantaţiile unde muncim cu drag şi spor pentru propăşirea neamului românesc, a corporatismului multinaţional, a mediului de afaceri privat sau a sistemului bugetar...
Şi cum la aşa vremuri şi curba lui Gauss a intrat în (mult prea pomenita) criză... nu ştiu cum să vă zic, da io abia aştept uichendul... vorba aia... numa' mâine nu-i poimâine :)
Aşa cum zice şi titlul albumului din colecţia iRelax pe care vi-l propun azi, să încercăm să lăsăm în urmă şi ziua asta de lucru...
Iar mâine, că tot e vineri, vă propun - surprize, surprize - tot din seria asta, ceva ce se potriveşte cu începutul sfârşitului... de săptămână :)

iRelax - During a busy day

2009-07-08T08:17:00.005+03:00

iRelax - Anywhere

2009-07-07T10:27:00.005+03:00

De câteva zile, îmi fac viaţa (şi) mai uşoară la serviciu, ascultând colecţia iRelax... astfel reuşesc să trec mai lejer peste atmosfera uneori încărcată a plantaţiei... şi în lipsă de coloana sonoră a Sclavei Isaura, am zis că tot mai indicat ar fi o muzică din asta mai relaxantă...
Aşadar, azi, primul volum...Vă doresc audiţie plăcută şi... aveţi grijă, dacă sunteţi şi voi la serviciu, daţi-vă jos de pe macarale, utilaje, panouri de comandă... nu de alta, da să nu adormiţi...

Vreau şi eu la... Fierărie!

2009-07-06T08:00:00.000+03:00

După emisiunea ascultată on-line pe folkweb şi luat de vorbele foarte faine ale lui Marius Matache despre o locaţie care merită musai vizitată, am decretat:

VREAU ŞI EU LA FIERĂRIE! :)

La Fierărie nu este doar un local, un pub, ci mult mai mult... un loc unde muzica bună şi în general cultura sănătoasă este la ea acasă. În fiecare joi, acolo se întâmplă chestii faine muzicale şi culturale, într-un ambient cu totul deosebit (sonorizarea evenimentelor muzicale e de excepţie), inspirat şi care respiră 100 % aerul şi atmosfera de... fierărie :D
Şi nu vă gândiţi că arta, muzica şi cultura se fac pe stomacul gol... :))
La Fierărie, se poate mânca şi bea după pohta sufletului şi a trupului. Nu aduc acum în discuţie meniurile, dar dependenţii de arahide şi de popcorn să ştie că la orice comandă, aceste bunătăţuri sunt... din partea Fierăriei (or fi coapte şi prăjite la focul din vatra în care se fac potcoavele? :)) )
Setoşii să ştie că halba de bere e din aia de criză... la 1 litru! :)) Am zis!
Iar dependenţii de internet, au acces gratuit şi fără fir la reţea. Adjudecat!
Ce am uitat să menţionez până acum e faptul că Fierăria este o franciză, deci oameni cu ceva bani, dar cu multă dragoste pentru muzică bună, cultură şi voie bună, ar putea beneficia de nău-hau-ul conceptului, care la Suceava (căci acolo se află Fierăria de care vorbesc) merge ca pe... potcoave :D
Aşadar, oameni de afaceri care nu sunteţi cu criza-n gât şi care iubiţi muzica, folkul şi nu numai, credeţi că la Oradea (că asta mă doare pe mine... aceste cuvinte care ne doare :D) şi nu numai s-ar putea pune pe picioare o asemenea afacere? (asta era o întrebare retorică)
Booon... deci, dacă treceţi cumva prin Suşava, pe Mărăşeşti, la o aruncătură de ciocan (şi de potcoavă-ncinsă) de Banca (nu-i facem reclamă) ProCredit, nu ezitaţi să puneţi pe voi şorţul de fierar şi daţi buzna înlăuntrul Fierăriei!

(sursa şi articolul)

(sursa)

(sursa, aici)

Noa, acum să văd cine sare la interval cu o halbă din aia de 1 litru, după aşa o recomandare :)) (pretenii ştiu de ce la 1 litru :))

Adrian Berinde - "homo universalis" de tip renascentist...o addenda

2009-06-26T07:57:00.004+03:00

Completarea aceasta este la articolul postat mai demult despre Adrian Berinde. Am primit pe mail, de la Lorelei Rhein, câteva informaţii despre câteva materiale referitoare la artist... şi am zis că ar fi frumos să le împărtăşesc, deşi - poate - unii dintre voi le ştiau deja...
Dacă nu, cu atât mai bine...
Aici găsiţi un material scris despre Adrian Berinde (practic, având aceeaşi sursă informaţională şi fiind aproape textul similar publicat de mine în articolul anterior dedicat artistului). Trecând peste acest text, intrând pe site şi dând click pe titlul Emisiune AUDIO Înregistrare, veţi putea asculta integral emisiunea "Folk web live" a lui Ovidiu Mihăilescu, care i-a avut ca invitaţi pe Marius Matache şi Adrian Berinde. Fizic, Adrian Berinde nu a fost în studio, din cauza unor probleme de sănătate (ÎNSĂNĂTOŞIRE GRABNICĂ!), dar a trimis spre ascultare albumul Azil, nelansat încă (sperăm cu toţii - iubitorii muzicii şi artistului Adrian Berinde - că albumul se va lansa cât mai curând anul acesta...), dar care este un album de excepţie, care poate concura lejer la "cel mai bun album de muzică românească lansat până acum, în 2009" şi nu numai...
Emisiunea integrală are o durată de aproape 2 ore, aşa că ascultarea sa integrală nu prea se adresează grăbiţilor... musai să iei o pauză de 2 ore, eventual cu o carte în mână sau cu urechile total ciulite... este o emisiune care merită rumegată în tihnă...
Aşa, ca-ntr-o avampremieră, vă pot mărturisi că piesele albumului Azil sunt... excepţionale; veţi experimenta din plin pielea de găină care vi se va alătura, ascultând acest album... dar cel mai indicat ar fi să lăsăm vorbele şi să ascultăm muzica şi versurile cântate de Adrian Berinde... acelaşi stil inconfundabil, ne-comercial... Albumul - mai mult ca sigur - ca şi până acum, în ceea ce priveşte şi albumele lansate până acum, se va găsi pe piaţă destul de greu, putând fi încadrat la categoria albume de colecţie, aşadar sper să îl pot procura, la fel cum le doresc şi tuturor celorlalţi dependenţi de muzica, versurile şi arta lui Adrian Berinde, în general.

Cealaltă addenda este Adrian Berinde - Călători ai nimănui - live la Taverna:

Yiruma - First Love

2009-06-25T10:55:00.000+03:00

Brian Crain - de la fluierat la baseball şi în final... la pian...

2009-06-23T11:32:00.003+03:00

Născut în Hollywood, Brian Crain a compus muzică de când îşi aduce aminte. Din spusele familiei, de când era foarte mic, el fluiera mai tot timpul linii melodice "inventate" chiar de el, pe moment.
la 6 ani, părinţii i-au cumpărat un pian, crezând că aşa, poate, o să i se mai cizeleze copilului talentul muzical... dar Brian a continuat să îşi fluiere cântecele, nefiind atras de pian. La 10 ani, lua lecţii de pian, dar şi de acestea se plictisi repede, găsindu-şi o nouă pasiune, baseball-ul. Şi chiar dacă s-a îndepărtat de pian, nevoia lui de a compune nu a dispărut, el putând fi auzit de colegii de echipă fluierându-şi ultimele compoziţii în timpul antrenamentelor. Brian visa să ajungă jucător profesionist de baseball, în timp ce îşi fluiera compoziţiile proprii.
De la 15 ani, se apucă de editat filme educaţionale, începând să se ocupe de sunet, la Hollywood, având la 19 ani propriul său studio de sunet. În tot acest timp, mai stătea alături de tastatură şi se juca cu ea, aşa cum se juca şi fluierând, neştiind, de fapt, că începuse astfel să înveţe pianul şi să compună la pian...
Pe la 20 de ani, compunea deja muzică de film pentru copii. După câteva eşecuri cu echipa sa de baseball, a renunţat la visul de a mai deveni jucător profesionist.
Tot în acea perioadă, familia şi prietenii îl sfătuiau să-şi înregistreze şi să scoată un CD cu piesele sale pianistice. El nu se gândise serios la a-şi publica propriile compoziţii, dar după ce a înregistrat primul CD şi după succesul avut, Brian a început şi continuă şi acum să facă numai asta...
El chiar glumeşte, spunând că cel mai bun lucru care i se putea întâmpla vreodată a fost să nu devină jucător profesionist de baseball :)
Compoziţiile sale, precum Butterfly Walz, Northern Lights, A Walk in the Forest sau Lavender Hills, sunt folosite ca teme muzicale sau în reclame, în Asia, tocmai de aceea Brian este foarte popular pe continentul asiatic.
În 2005, a compus primele sale două simfonii, Simfoniile Primăverii, înregistrate cu Orchestra de Cameră a Filarmonicii cehe. Între timp, el concertează prin Asia sau SUA şi a terminat de compus cel mai recent album al său, al doisprezecelea, cel pe care vi-l propun şi eu spre ascultare...

Piano Opus

Lang Lang & Schiller - liber la visare...

2009-06-22T11:15:00.004+03:00

Time for dreams
o colaborare muzicală de excepţie între cei doi muzicieni...

Concert de lăută renascentistă

2009-06-15T14:41:00.007+03:00

Prin intermediul lui Marius Cruceru, am primit anunţul următor, pe care îl dau şi eu mai departe:

Vă invităm la un concert de lăută renascentistă, instrumentul care apare cel mai des în mîinile îngerilor iconografia religioasă medievală, instrumentul la care “s-au convertit” Sting şi Jan Akkerman.

Concertul va avea loc luni, 22 iunie, la ora 18.00, în Capela Mare a Universităţii Emanuel din Oradea, ora 18.00, (vizavi de Selgros). Va concerta Caius Hera, lutenist timişorean, unul dintre puţinii lutenişti români, care s-a perfecţionat la Schola Cantorum Basiliensis. Caius Hera cîntă la lăută barocă, vihuela, lăută renascentistă, viola da gamba. Instrumentele pe care cîntă sînt construite de Gyorgy Lorinczi, unul dintre puţinii lutieri din România.

Intrarea este liberă!

Doctoriţa sighişoreancă şi chitara sa...

2009-06-11T15:00:00.000+03:00

... căci despre Teodora Iacob este vorba... a mai scos un clip, la piesa Efect de portocală, de pe albumul Efecte speciale, lansat în decembrie 2008.
Dar să o luăm în ordine cronologică... primul clip al unei piese de pe album a fost Early Morn';

iar acum, Efect de portocală

nu ştiu cum e în halat alb şi cu stetoscopul pe după gât, dar cu chitara în mână şi cu vocea face treaba excelentă ;) Way to go, Teo :)

Kangaroo MusiQue - cangurul electronic german

2009-06-01T09:00:00.000+03:00

Norman Mitschele este cel care ţopăie în spatele cangurului muzical. Cam asta povesteşte el despre sine şi muzica sa... din păcate, nu am avut răgazul necesar traducerii, dar vă descurcaţi voi... :D

Music.. yes music.. i like listen to it... but i love to compose and play music on my own, because then i hear exactly that what i personally like most.Started with some few piano lessons as a child and a seven year enduring hate-love to my clarinet i started to use a computer to generate tones and sound. My first computer wich was able to play sound was an Schneider (Amstrad) CPC where SOUND-commands in BASIC could be used to obtain a few tones. The next step to the synthesizers was only a small one. As i have used hardware-synths before i now mostly use virtual synths (SoftSynths) on my computer. Saves spaces and nerves :-) With my move from Stuttgart to Dettingen an der Erms i stopped to make music with real synthesizers, cause there was no space for the hardware anymore. Now i think about to rebuild a small room in the celler to a "music-room" where i can run riot at ease. Over the years a lot of things originated wich are very nice, not really nice but although are enjoyable in some kind. I personally love all my pieces of music very much - otherwise i wouldn't have done them :-) Retrospective on my old tunes i see some enchancements - no matter in i wich direction. I always have composed music for myself - for relaxing and also for anger management :-) Sometimes with others, but mostly alone. There are several categories of my music and those you'll find here.

O porţie bună de "Beef Iron & Wine"

2009-04-29T15:00:00.000+03:00

Aminteam de suplimentul anti-anemic Iron & Wine, că doar de acolo îşi trage numele de scenă interpretul şi compozitorul de folk rock Samuel Beam...
Şi dacă tot am scăpat de anemie, să stăm oleacă şi să-i ascultăm relaxaţi muzica...

cover-ul piesei "Such Great Heights" - The Postal Service
(la momentul respectiv, The Postal Service încă nu lansaseră cântecul...)

muzica sa a mai putut fi auzită şi prin seriale TV precum House, M.D...

The L Word...

sau Twilight...
(se udă... pardon, se topesc fetile adolescinte dupe filmul şi mai ales actoriul ala drăguţ şi păros... :)) )

poate să vă ia şi somnul... aveţi voie :D
sau să faceţi o criză de reverie acută diseminantă în realitatea tâmpă de prin jur...

Ghici ciupercă cine-i :)

2009-04-28T22:26:00.006+03:00

... şi cum azi mi-a cerut cineva să îi fac rost de o melodie anume pentru telefonul mobil - şi mai mult - să tai cumva doar o părticică precisă din ea, am ajuns să iau de pe net un soft gratuit de editat fişiere audio şi m-am apucat de jucat cu bucata muzicală... totul a fost ok, iar după ce am bâjbâit prin meniul destul de stufos pentru urechea mea muzicală, m-a prins cheful de joacă... şi am mai tăiat o melodie, din care am lăsat doar fărâmitura pe care v-o propun drept ghicitoare :D
Aşadar... recunoaşteţi interpretul (eventual melodia din care face parte bucata sau... poate chiar albumul) :)

Avem deja 1 răspuns corect...

E luni... merge o voce bună şi o chitară pe măsură...

2009-04-27T11:08:00.003+03:00

mai sunt şi altele, la fel de faine... ştiţi voi unde le găsiţi...
eu doar am (a)plecat puţin urechea muzicală...

Carmen. Opéra-comique en quatre actes, tiré de la nouvelle de Prosper Mérimée.

2009-04-24T08:06:00.000+03:00

Şi dacă tot avem la dispoziţie Biblioteca Digitală Mondială, plimbându-mă printre rafturile sale virtuale, am găsit manuscrisul operei Carmen, aşa că invit doritorii să-i răsfoiască paginile...

Aafje Heynis - contralto celest

2009-04-23T08:00:00.002+03:00

Venit ca o recomandare de la Muzică clasică, etc., articolul Aafje Heynis - o cântăreaţă uitată mi-a stârnit rapid interesul muzical şi cum acolo nu am găsit o ilustrare muzicală a vocii divei olandeze, am zis că ar fi fain să o şi ascultăm...

Dank sei dir, Herr - cântată în mai 1945, cu ocazia eliberării Olandei

Gustav Mahler "Urlicht" - 1968

Vivaldi - Sabat Mater

Ave Maria

Londonderry Air

Erbarme Dich

Che faro senza Euridice

Ayreon - de la "rock opera" la "symphonic metal"

2009-04-22T08:00:00.001+03:00

Proiectul acesta muzical aparţine compozitorului şi muzicianului olandez Arjen Anthony Lucassen, stilul muzical derivând în principal din heavy metal şi progressive rock, interesant împletit cu elemente de muzică folk, clasică sau electronică. Per ansamblu, albumele Ayreon pot fi ascultate şi considerate ca fiind nişte opere rock, ele având un fie epic complex, cu numeroase personaje, fiecare reprezentat de câte un vocalist.

Cei interesaţi, pot găsi (şi) aici sau aici mai multe informaţii...
Să tragem, aşadar, cortina operei rock şi să lăsăm simfonicii metalici să se desfăşoare...

1995 - The Final Experiment

1996 - Actual Fantasy

1998 - Into the Electric Castle

2000 - Universal Migrator Pt. 1-The Dream Secquencer

2000 - Universal Migrator Pt. 2-Flight of the Universal Migrator

2001 - Ayreonauts Only

2004 - The Human Equation

2004 - Universal Migrator 1-2

2008 - 01011001

The Postal Service - poştaşul cântă întotdeauna de două ori

2009-04-16T00:01:00.000+03:00

The Postal Service este o trupă americană de electronic indie pop, formată din vocalistul Ben Gibbard, producătorul Jimmy Tamborello şi colaboratorii Chris Walla şi Jenny Lewis.
Numele trupei vine tocmai de la metoda de colaborare dintre Gibbard şi Tamborello: acesta din urmă, scria şi interpreta partea instrumentală a pieselor, iar apoi îi trimitea lui Gibbard digital audio tape-urile, care edita piesele, adăugând şi partea vocală, retrimiţându-i lui Tamborello varianta finală, prin intermediul United States Postal Service.
Albumul de debut - Give Up - a fost lansat în februarie 2003, cea mai cunoscută piesă de pe acest album fiind Such Great Hights.
În 2004, United States Postal Service a trimis trupei o scrisoare în care se incrimina faptul că trupa se foloseşte de citarea mărcii postal service în titulatura sa. După negocieri, USPS a cedat, permiţând trupei să folosească în continuare numele The Postal Service, cu condiţia să contribuie la acţiunile de promovare a USPS şi să susţină anual un concert la Conferinţa Naţională Executivă a instituţiei. Pe de altă parte, saitul USPS pune în vânzare CD-urile cu muzica trupei...

"Recuperatorii pe urmele lui Horia Stoicanu"

2009-04-15T16:15:00.002+03:00

Haituit de speculatorii financiari in timpul derularii unor tensiuni sentimentale dramatice - iata epicul ultimei creatii inregistrate de Horia Stoicanu ca interpret, notele si vorbele apartinandu-i, ca de obicei.
“Compunerea acestei piese transcende planul imediat al realitatii. Nu este o poveste smulsa din biografia mea si reconfigurata artistic, ci o frantura din decorul nostru, al tuturor. Un exercitiu de imaginatie cu radacini in concret, o jonglerie intre personaje aievea si identitati fictive”, a declarat Horia Stoicanu.
Balada ”Urmarit” a fost imprimata la Grant Studio, unul dintre cele mai exclusiviste studiouri de inregistrari din Romania: „Am gasit un ajutor salutar in realizarea imprimarii si a mixajului, gestul venind de la Iulian Udrea, fostul meu elev intru ale meloterapiei ( Cenaclul Gemina ).
Ceea ce se aude acum urmeaza unui efort notabil, usurinta materializarii acestui proiect venind ca o consecinta a profesionaslismului sau si al echipei alaturi de care a lucrat”, a continuat artistul.
Cunoscut pentru hituri precum „ In sala pasilor pierduti”, „ Ce copil e mama mea”, sau „De ajun”, Horia Stoicanu este compozitorul si textierul multor piese din repertoriul lui Mircea Vintila si „Pasarea Colibri”, printre care „ Madama de pica”, „Barca”, „Dragostea e o salata” s.a.. Desi devenit legenda in lumea folk-ului mai ales in calitate de compozitor, profesiunea de baza a artistului este filologia. Horia Stoicanu a initiat si finalizat rescrierea integrala in romana moderna a capodoperei cantemirene „Istoria Ieroglifica”, lucrare aparuta la Bucuresti in martie 2001, prin sustinerea editurii ALMA-TIP.

La realizarea piesei „Urmarit” au colaborat:
Muzica si text: Horia Stoicanu
Orchestratie: Gelu Ionescu
Inregistrari: Vlad Cretu, Iulian Udrea
Mixaj si masterizare: Iulian Udrea

Pentru mai multe detalii - www.horiastoicanu.com

The Voca People

2009-04-14T17:22:00.000+03:00

Los Colorados - engleza ucraineană de... Bâstroe

2009-04-14T09:24:00.002+03:00

o porţie sănătoasă de voie bună

3,14TECA zilei

2009-04-13T11:00:00.000+03:00

"Un anume Martino Schurigio a scris în anul MDCCXXIX (ha!) cartea despre sex cu cel mai lung titlu din lume - trageţi aer în piept şi încercaţi să citiţi din prima: MULIEBRA Historico-Medica, hoc est Partium Ganitalium Muliebrium Consideratio Physico-Medico-Forensis, qua Pudendi Muliebris Partes tam externae, quam internae scilicet Uterus cum Ipsi Annexis Ovariis et Tubis Fallopianis, nec non Varia de Clitoride et Tribadismo de Hymen et Nymphotomania seu Feminarum Circumcisione et Castratione selectis et curiosis observationibus traduntur... Acum traduceţi acest poem anatomic în germană! M.C."

şi faceţi şi schema frazei! :D

3,14TECA zilei

2009-04-10T11:24:00.003+03:00

Citind revista Dilemateca, am zis că ar fi interesant să mai preiau aici, pentru a vă împărtăşi şi vouă, din tabletele scrise de colectivul redacţional şi publicate în rubrica 3,14TECA a aceleiaşi reviste.

3,14TECA...
adecă treivirgulăpaişpeteca, treişipaisprezeceteca sau... piteca :)

este sora geamănă a rubricii Cu ochii-n 3,14 din "Dilema veche".

Pentru astăzi, pe lângă alte texte foarte interesante şi savuroase citite, am ales unul care merge şi cu muzica...
"Pentru a ne călăuzi auzul mult încercat de sirenele crizei, propun lectura cu voce tare (în orice moment al zilei şi în orice anturaj) a poemului fonetic Gadji beri bimba de Hugo Ball (citit prima oară de autor - într-un costum de episcop din hârtie satinată - pe 23 iunie 1916 la cabaretul Voltaire).
Deci, Gadji beri bimba:

gadji beri bimba
glandridi laull lonni cadori
gadjama bim beri glassala
glandridi glassala tuffm i zimbrabim
blassa galassasa tuffm i zimbrabim...

(cei leneşi vocal pot asculta versiunea cântată a acestui text pe albumul Fear of music (1979) al grupului Talking Heads - piesa I Zimbra.) D.S." încheiat citatul...

Revenind, nu ştiu cum să spun, dar aşa mă duce un gând dadaist către Tristan Tzara...
Şi dacă nu aţi reuşit să citiţi textul, iată melodia :D

Sissel - norvegiana soprană cu voce de cristal

2009-04-06T14:56:00.004+03:00

Sissel Kyrkjebø pe numele său întreg, posesoarea acestei voci extraordinare, s-a născut în 24 iunie 1969, la Bergen, în Norvegia. Este cunoscută mai ales pentru interpretarea Imnului Olimpic al Jocurilor Olimpice de Iarnă 1994 de la Lillehammer, pentru duetele interpretate alături de Placido Domingo, Charles Aznavour, Jose Carreras, Neil Sekada, Warren G. sau participarea la realizarea coloanei sonore a filmului Titanic.
Vocea lui Sissel s-a făcut auzită încă de la vârsta de 9 ani, când activa într-un cor de copii.
Pentru unii din noi, prima referire la ea este cea legată de colaborarea sa cu Warren G. şi Rapsody, concretizată cu Prince Igor.

Gata cu vorbele... să cânte muzica!

Kevin Kern - un fel de "New Age Mozart" (II)

2009-04-01T22:26:00.003+03:00

O mică completare muzicală la articolul de mai demult...

Adrian Berinde - omul universal de tip renascentist

2009-03-12T21:24:00.005+02:00

Despre Adrian Berinde este destul de dificil de scris... este un artist care nu prea e cunoscut marelui public; e nevoie de o ureche mai fina si de un ochi mai antrenat pentru a-l descoperi pe Adrian Berinde la adevarata sa valoare...
Pe portalul de folk am gasit aceasta prezentare a artistului:
"Adrian Berinde s-a nascut pe data de 4 mai 1958, la Oradea, pe malul stang al Crisului. Absolvent al Scolii de Arte Plastice din Cluj. In 1982, se stabileste la Moudon, in Elvetia si lucreaza ca pictor liber profesionist, vernisand pana in 1994 mai multe expozitii personale la Lausanne sau Fribourg. In 1986 expune o colectie personala de pictura pentru Amnesty International (Payerne - Paris). Una din lucrarile sale a fost utilizata pentru o carte postala de Centrul „Pompidou” din Paris.

In 1994, infiinteaza la Cluj studioul de inregistrari Taurus, alaturi de Sandy Deac (Desperado, voce, chitară, keyboards) si Jimmy “El Lako” (Nightloosers, chitara, voce, muzicuta). Devenit intre timp cel mai profesional studio de inregistrari din Transilvania, studioul “Taurus” reprezinta, dupa spusele artistului “o biserica unde se creeaza muzica”. Alaturi de cei doi, dar si de Oana Corabian, Lia Boldijar si Giuseppe Poenaru (backing vocals), inregistreaza in 1995 albumul Absent, realizat pe versuri propri (cu exceptia piesei Amigos Poncho, pe versuri de Jean Pierre Huser). Albumul a surprins foarte placut lumea muzicala romaneasca, fiind desemnat “Albumul Anului”, iar piesele “Absent” si “Despletita” sunt difuzate intens de posturile de radio.

Colaboreaza ca producator la realizarea mai multor albume ale altor artisti: Nightlosers - Sitting on top of the world, Grigore Lese - Colectie de interpretari folclorice romanesti, Alegria - Alegria.

Discul Negru De Fum apare un an mai tarziu, iar cel de-al treilea album, Vertical, continua tematica primelor doua. Textele pieselor de pe cele trei albume, impreuna cu altele inedite, se regasesc in volumul lansat in 2001 impreuna cu discul Captiv In Inutil.

In 2000, semneaza un contract ca muzician cu celebra companie “Cirque du Soleil” (Canada). Alaturi de “Cirque du Soleil”, apare ca interpret live al rolului lui Dedalus (tatal lui Icar) in spectacolul “Varekai” produs de Cirque du Soleil. De asemenea, este protagonist al documentarului de lung metraj “Fire Within”, distribuit de catre canalul de televiziune “Bravo” in Statele Unite, Canada, Europa si Romania.

Lansarea celui de-al patru album are loc la Clubul Prometheus din Bucuresti. Sub numele de “Captiv in inutil” se lanseaza de fapt un disc si un volum de versuri. Lansarea s-a bucurat de prezenta unor artisti precum Adrian Pintea, Florian Pittis si Coca Bloos, care au prezentat “Captiv in inutil” si au recitat versuri din volum. Florian Pittis, responsabil cu prezentarea discului, a declarat ca “ne dovedeste ca am avut dreptate cand am spus ca este un artist al Renasterii. Iata ca a pus mana pe creion pentru a scrie. Nu poate sta locului si ne arata tuturor ca am putea si noi sa nu mai stam”.

Intre 2002 si 2004 lucreaza ca manager artistic al Clubului Prometheus din Bucuresti, activitate ce a inclus expozitii de arte plastice (pictura, sculptura, fotografie), programe saptamanale de teatru, muzica clasica, seri literare, jazz, muzica live pentru formatii tinere, circuitul pentru cafeneaua literara Prometheus, publice cu participarea unor personalitati ale literaturii romane, mass-media sau voci autorizate ale societatii civile. Activitatile din Prometheus s-au finalizat printr-o serie de festivaluri precum Festivalul de Pictura si Sculptura “Anonimul” pentru tinerii artisti, Festivalul de Muzica Clasica “Anonimul”, pentru tinerii artisti, Festivalul de Muzica “Prometheus Live”, pentru tinerele formatii, concursul de poezie - “Duelul poetilor” sau castigarea premiului UNITER pentru piesa “Ich bin Ofelia” (distributie Coca Bloos, regie Sorin Militaru).

In anul 2003 apare cel de-al cincilea album semnat Adrian Berinde, Albastri Dupa Ploi, la casa de discuri Zoom Studio."

In 2008 ar fi trebuit sa scoata un nou album, "Azil", dar se pare ca starea lui de sanatate nu este tocmai buna... cel putin asta e informatia pe care am aflat-o din cercul de apropiati ai artistului si pe care am mai gasit-o si aici... asadar, asteptam in 2009 acest album, prezentat in avampremiera (cel putin scriptic) pe ForeverFolk.
Albumul contine urmatoarele piese:

Azil
Doar ceea ce se-aude
In alb si negru
Acel calator
Cine poate sti
Queimada
Din resturi de timp
Poveste cu aripi
Invitatie la dans
Testament
Verde de gara

Tot pe ForeverFolk, am gasit un interviu cu Adrian Berinde, interviu pe care il voi transcrie aici (si din cauza faptului ca la sursa este destul de dificil de parcurs intreg textul interviului).

"1. Domnule Berinde, incepem prin a ne cere scuze ca va intervievam in primul rand ca muzician, mai mult, ca folkist, pentru ca, asa cum spunea Florian Pittis in momentul lansarii albumului "Captiv in inutil", sunteti un adevarat artist renascentist: pictor, regizor, muzica de teatru, muzica folk si rock. Mai este posibila aceasta pluridisciplinaritate artistica in zilele noastre?
Orice artist, pictor sau sculptor aude o muzica in cap. Este racordul sau cu universalitatea omniprezenta in toate fiintele. Cei care o aud mai tare simt o chemare spre munca pe care o fac. Pluridisciplinaritatea de care vorbiti este posibila atunci cand toate acestea sunt in echilibru constant, obtinut prin multa truda. De altfel, mi-am facut o dambla si am regizat un spectacol de teatru - Salonul 6 dupa Cehov, un videoclip pentru o piesa de-a mea, "Mai departe" si un alt videoclip pentru Claudiu Mirica, "Lasa-mi toamna pomii verzi".
2. Muzica a aparut mai tarziu in viata dumneavoastra. Cum s-a intamplat?
S-a intamplat pur si simplu, fara a-mi propune cu inversunare ceva anume. De la pictura la masurarea spatiului ca regizor este un drum extrem de scurt, apoi la muzica, ca-ntr-o continuare fireasca a lucrurilor, mai ales ca mi-a placut sa imi amestec culorile cu vibratiile muzicale, sa fac experiente, se pare ca din ce in ce mai reusite.
3. E greu sa reusesti ca artist in strainatate? E mai greu decat in tara natala? Intreb asta deoarece multi artisti tineri spera intr-o cariera infloritoare pe alte meleaguri.
Da, este foarte greu. Preocuparea statelor europene este departe de a fi arta, se promoveaza non-valoarea, iar ca sa traiesti din propria ta pensula, este extrem de greu. Eu am avut noroc.
4. De ce la intoarcerea in tara ati deschis un studio de inregistrari si nu un atelier de pictura?
La acea ora in Ardeal nu exista nici unul si toti muzicienii (care sunt buni prin locurile acelea) veneau la singurul studio de stat, Electrecord, sa isi inregistreze lucrarile. Un atelier de pictura nu e greu sa faci: e o incapere goala cu geamuri mari si luminoase, pe cand un studio este o scoala extrem de complicata, deoarece se trece prin masinarii orice fel de zgomot auzit in suflet, ceea ce este foarte greu.
5. Se spune despre muzica folk ca nu mai e de actualitate, ca "menestrelii" sunt depasiti de vremuri. Mai are muzica folk, protestatara prin definitie, vreo sansa in era comercialului?
Eu cred ca orice muzica isi are locul pe pamantul acesta, cu conditia sa fie facuta cu inima. Folkul nu face exceptie. Personal, imi place folkul cu conditia sa fie bine cantat si nu compus din aceleasi 3 acorduri obositoare cenacliste si flacariene.
6. Ca muzician, ati colaborat cu Cirque du Soleil, un brand foarte apreciat la nivel mondial si din care au facut parte si cativa gimnasti romani. Cum a inceput colaborarea si cat a durat?
Orice mare productie are un departament de casting. Oamenii care lucreaza acolo au menirea de a gasi ceea ce are nevoie regizorul, oriunde in lume. Dupa o auditie pur intamplatoare la Montreal, m-au gasit la Cluj. Am plecat si am inceput repetitiile in rolul lui Dedalus, tatal lui Icar. Cantam si jucam in acelasi timp, fiind un personaj liant intre performantele sportive ale multor oameni adunati de prin China, America, Rusia si nu in ultimul rand Canada. Oameni cu un adevarat potential, pacat ca erau tratati ca niste animale. Acesta a si fost motivul despartirii mele de Cirque, dar o pastrez in amintire ca pe una din cele mai fascinante experiente artistice din viata mea.
7. Ce proiecte aveti in desfasurare in momentul de fata? Muzicale si nu numai.
Albumul "Azil" fiind gata, astept cu nerabdare momentul in care il voi lansa pe piata romaneasca si care sper sa faca deliciul celor care m-au urmat in experienta mea muzicala.
8. Muzicieni care va plac, pe care ii ascultati, care v-au influentat.
Pink Floyd, Leonard Cohen, Dire Straits, Cat Stevens, John Denver, Rainbow, Deep Purple, Accept, Queen, etc.
9. Cand e urmatorul concert in Romania si unde va pot vedea cei carora li s-a facut dor de muzica dumneavoastra?
Atunci cand voi fi chemat sa cant intr-un loc decent, voi spune ca intotdeauna, "Prezent!"
10. E randul dumneavoastra sa ne intrebati pe noi sau sa ne criticati constructiv.
Mi-am sarit randul."

Adrian Berinde - Pictorul...

Adrian Berinde - Mai departe

Şi dacă tot e vorba de Adrian Berinde şi muzica lui care îmi place extrem de mult, combinaţia sunetelor sale cu imagini din Sighişoara anilor '60 nu face decât să mă încânte şi mai mult...

De ziua ta, mămico...

2009-03-08T00:01:00.001+02:00

1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA

"Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat"

2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA

"Roaga-te sa iasa pata aia din covor"

3. Mama m-a invatat ce e LOGICA

"Pentru ca asa am zis eu,de-aia"

4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA

"Daca cazi de pe leagan si-ti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras"

5. Mama m-a invatat ce e IRONIA

"Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive pt. care sa plangi"

6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL

"Uita-te la murdaria de pe ceafa ta "

7. Mama m-a invatat ce e VREMEA

"Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea"

8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA

"Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!"

9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII

"Eu te-am facut,eu te omor!"

10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI

"Nu te mai comporta ca taica-tau"

11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA

"In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu"

12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA

"Asteapta numai pana ajungem acasa"

13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI

"O sa ti-o primesti cand ajungem acasa"

14. Mama m-a invatat ce e UMORUL

"Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine"

15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT

"Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata"

16. Mama m-a invatat ce e GENETICA

"Esti exact ca taica-tau"

17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC

"Inchide usa dupa tine. Ti de pare ca te-ai nascut intr-un cort?"

18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA

"Cand o sa fii de varsta mea, o sa intelegi"

19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA

"Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine"

Lhasa - multiculturalism muzical

2009-03-03T07:51:00.006+02:00

... de fapt Lhasa de Sela, căci acesta este numele său complet... s-a născut în 1972 în micul sat Big Indian (New York); tatăl său este Alejandro Sela, scriitor mexican şi profesor de spaniolă şi literatură şi mama sa, Alexandra Karam, actriţă americană.
În primii ani de viaţă, Lhasa şi familia sa au cutreierat în lung şi lat Statele Unite şi Mexicul într-un autobuz şcolar. În aceste condiţii, mama lor (a Lhasei şi a celorlalte 3 surori ale sale) a fost cea care s-a ocupat de educaţia copiilor.
... o viaţă diferită de cea pe care ne-am putea-o imagina în general, o familie pendulând între SUA şi Mexic, o călătorie permanentă...
Ducând aşa o viaţă (cel puţin în prima decadă), fără televizor, dar înconjurată de cărţi şi de o cultură muzicală serioasă, Lhasa a dezvoltat o sensibilitate şi o creativitate îndepărtată şi străină de valul consumatorist al anilor '80.
Ea a început să cânte la vârsta de 13 ani, într-o cafenea grecească, nu departe de reşedinţa lor familială din San Francisco. Apoi, călătoreşte regulat către şi dinspre Montreal, unde una din surorile sale se afla împreună cu Cirque du Soleil. La 19 ani, se mută la Montreal şi cântă - timp de 5 ani - prin baruri, unde strânge materialul muzical ce urma să devină primul său album, La Llorona, lansat în 1997, în care se regăsesc amestecate influenţe din cântece tradiţionale sud-americane, din muzica mexicană sau chiar din muzica ţigănească est-europeană sau rock alternativ. Acest album a fost un succes, aducându-i în 1997 Premiul Felix, iar în 1998 Premiul Juno.
După ce a făcut turnee timp de câţiva ani, prin Europa şi Statele Unite, Lhasa a abandonat cariera muzicală şi s-a mutat în Franţa pentru a se alătura celor 3 surori ale sale, într-o trupă de circ. După ce a ajuns la Marsilia, s-a reapucat de scris cântece, moment în care s-a reîntors la Montreal pentru a lucra la al doilea album, The Living Road, lansat în 2003. În timp ce albumul La Llorna a fost în întregime cântat în spaniolă, The Living Road are piese engleză, franceză şi spaniolă.
În 2005, i s-a acordat premiul BBC World Music Award for Best Artist of the Americas.
Al treilea album al său este aşteptat să apară în acest an, pe sfârşitul lunii aprilie.
Până atunci, un extras... Rising...

... şi un cover după Who by fire - Leonard Cohen

adică după asta...

Later edit (ianuarie 2010): Din păcate, Lhasa a plecat dintre noi în data de 1 ianuarie 2010...
După moartea sa, a nins mai mult de 40 de ore în Montreal, acolo unde locuia... şi iarna a plâns după ea...

R.I.P.

"Fata cu pianul" ... de data asta fără pian :) (II)

2009-02-24T13:43:00.003+02:00

... şi după ce s-a jucat cu piesa Overprotected, Deea revine cu Circus.

Yanni Voices

2009-02-17T22:34:00.002+02:00

Yanni, în colaborare cu producătorul Ric Wake, a descoperit şi promovat patru dintre cele mai extraordinare voci ale muzicii contemporane. Este vorba de Nathan Pacheco, Chloe, Ender Thomas şi Leslie Mills, toţi reuniţi sub numele de Yanni Voices.

Floare de Iris... keep it alive

2009-02-11T22:17:00.002+02:00

Un gând bun şi de încurajare pentru Cristi Minculescu, în aceste momente nu tocmai bune...
Şi să nu-i treacă cuiva prin minte că deja îl îngrop, dar din păcate starea sa de sănătate nu e tocmai simplă...

Joshua Bell şi Stradivarius-ul "Gibson ex-Huberman"

2009-01-10T14:30:00.000+02:00

În peregrinările mele pe LastFm, am dat la un moment dat peste Joshua Bell şi muzica sa...
Apoi am găsit aici şi acest eseu foarte interesant al lui Ovidiu Rădulescu:

Fuga de Bach și Fuga de Dumnezeu
eseu [ ]
Snobissmo ma non troppo

A coborât din metrou la „L’Enfant Plaza”, în inima Washingtonului. S-a așezat între automatele pentru bilete, rezemându-se de peretele cenușiu. Și-a scos vioara și a pus cutia jos pe ciment, cu ceva mărunțiș drept ”semințe” plantate strategic pentru a fi înmulțite de trecători. Blugi pungăliți, tricou lălâi și șapcă indicând că posesorul era suporterul echipei locale de baschet, Washington Nationals - nu se deosebea cu nimic de alți tineri ce-și făceau stagiul pe la universitățile capitalei americane.

Era opt fără zece, vineri dimineața iar aglomerația părea propice cântărețului ambulant. Acustica de asemenea, neobișnuit de bună.. Circa o mie de oameni au trecut pe lângă el în următoarea jumătate de oră, timp în care violonistul a cântat muzică de Bach, Mozart și Paganini. Trecătorii erau mai toți din aceeași categorie: angajați guvernamentali care se duceau către birou. Consultanți, experți în diferite domenii, analiști politici, contabili, într-un cuvânt funcționari. Oameni cu pregătire medie și superioară, bărbați și femei cu pretenții estetice, judecând profesionalismul proiectat de costumele impecabile, parfumurile discrete și pantofii fără cusur care punctau involuntar ritmul Ariilor de Bach.

Muzicantul nu ”le zicea d-alea d-ale noastre”- enervante polci de Crăciun, nici târlâitele country și nici scâțâieli pe două corzi ca văcarii veseli ai Texasului. Cânta cea mai pură muzică, divinul Mozart și paradisiacul Bach. Muzicanții ambulanți sunt o prezență familiară în centrele marilor orașe, iar trecătorii știau că trebuie să se decidă din mers dacă să se oprească și să asculte sau să meargă mai departe. Dacă să dea un dolar din artă-pentru-artă (ori din artă-pentru-milă) sau să treacă mai departe precum preotul și levitul din pilda samariteanului milos.

Dar in acea dimineață, alegerea a fost înregistrată de camere ascunse. Nimeni nu a știut că muzicantul din stația de metro era unul dintre cei mai aclamați violoniști ai lumii: Joshua Bell, 39 ani, cântând cu o vioară făcută în secolul 18 care a aparținut lui Fritz Kreisler. Experimentul a fost organizat de ziarul Washington Post și continuă să facă vâlvă chiar și acum, după aproape un an de la derularea lui.

Joshua Bell a strâns în acea dimineață 38 de dolari și 25 de cenți. Sute de oameni au trecut și au ascultat din mers sau chiar s-au oprit. Oameni care în mod obișnuit plătesc 150 de dolari să-l asculte pe maestrul Bell concertând. Aceleași piese, aceeași vioară, același artist. Muzicianul primește cam trei milioane de dolari anual din publicitate, înregistrări și concerte. Este adulat în toată lumea iar figura lui de star de cinema face notă aparte în clanul restrâns al violoniștilor de elită. Și cu toate acestea, sub acoperirea anonimatului, nu a reușit să adune nici măcar pentru o masă la restaurantul din vecinătate frecventat de funcționarii Departamentului de Stat aflați în pauză de masă. Poate doar la McDonalds.

În Washington Post, ziarul care a organizat experimentul, experții în psihologie și muzicologie s-au războit în teorii și explicații ale eșecului. Cum că vioara ar fi nepotrivită ca instrument de făcut bani în metrou (fostul meu profesor de vioară, Daniel Costea, aflat acum la Madrid, poate să infirme această teorie absurdă), că oamenii erau grăbiți să ajungă la serviciu (dar când nu sunt grăbiți?), că nu au știut cine cântă (păi tocmai aici a fost chichița), că era gălăgie (camerele au înregistrat totuși un nivel acceptabil de zgomot), că în Europa oamenii apreciază mai mult muzica de calitate (experimentul a fost reluat în Berlin cu aceleași rezultate), că elitismul, că așa, că pe dincolo...

Absolut nimeni nu a blamat firea. Firea omenească cea de toate zilele inclusiv firea ”nefiravă dar hârlavă” de vineri dimineața, de duminiă seara, de toate zilele. Snobismul de nevindecat, surzenia cronică la Bine și Frumos, orbirea congenitală la Adevăr și Calitate. Egoismul. Nesimțirea. Păcatul. Fuga de Johann Sebastian Bach neapreciată pentru că există fuga de Dumnezeu.

Mi-am adus aminte de experiment trecând săptămâna trecută prin fața acelei stații de Metro, în Washington, împreună cu colegii din corul ”The Herlads of Hope”. Cântasem pentru personalul Ambasadei României la Washington și apoi am dat o raită prin centrul capitalei. Era frig și noapte, nu erau prea mulți trecători și nici muzicanți ambulanți prin preajmă; doar turiști întârziați să vadă decorațiile de Crăciun și eșafodajul din fața Casei Albe construit pentru festivitațile de ”ungere” a noului președinte, Barack Obama. Plus gărzile de la intrarea bastionului politicii mondiale. Ne-am apucat să cântăm ca să ne mai încălzim: nimeni din preajmă nu s-a sinchisit.

Mă întreb ce-ar fi zis dacă ceream găzduire și ajutor pentru o prezumtivă tânără colegă de cor, însărcinată, cu numele Maria și pentru soțul ei Iosif?

În afară de Casa Albă nu mai era nici un grajd prin apropiere...

Iar aici, puteţi asculta înregistrarea de la staţia de metrou.

Chitara lui Sevara

2009-01-08T17:20:00.000+02:00

Johannes Linstead... căci despre el este vorba... chitaristul anului 2007... un instrumentist care îmbină într-o manieră specială stiluri instrumentale, de chitară şi percuţie spaniole, afro-cubaneze, din Orientul Mijlociu sau din lumea latino-americană...
El a început să studieze chitara la vârsta de 8 ani, gravitând mai întâi în jurul muzicii clasice, iar mai apoi şi în jurul altor stiluri, precum rockul, flamenco sau jazzul, prin intermediul călătoriilor sale, din India în Bahrein sau din Spania până în Mexic sau Cuba... şi nu numai...
Numele de Sevara îi vine de la faptul că a studiat timp de mulţi ani Kundalini yoga şi a devenit între timp şi instructor de yoga.

Concertul de Anul Nou de la Viena 2009

2009-01-01T16:51:00.006+02:00

Nu se poate începe Noul An fără concertul tradiţional vienez...
A fost, ca de obicei, o plăcere să ascult şi să văd la TV acest eveniment...
Extraordinară muzica şi atmosfera...
(şi acum puţină dpcumentare asupra evenimentului)

Cea de-a 70-a ediţie a concertului de Anul Nou, susţinut pe 1 ianuarie de Filarmonica din Viena, va fi transmis în direct în peste 40 de ţări, inclusiv în România, la TVR 1, de la ora 12.15. Evenimentul, găzduit de Musikverein din Viena, va fi difuzat înregistrat în alte 20 de ţări şi la 300 de posturi de radio.

Concertul va fi dirijat, în premieră, de Daniel Barenboim, pianist şi dirijor care lucrează din 1989 pentru Filarmonica Viena. Şi tot la concertul de anul acesta, va fi prima dată când va fi introdusă în program o lucrare a lui Joseph Haydn şi prima dată când muzica genericului ce precede transmisiunea live (celebrul imn Eurovision Fanfare) va fi interpretată live de Filarmonica din Viena.

Programul concertului cuprinde 13 lucrări de Johann Strauss şi trei semnate de Joseph Haydn, Josef Strauss şi Josef Hellmesberger. Ca în fiecare an, concertul se va încheia cu „Marşul Radetzki”, compus de Johann Strauss.

Biletele de intrare au fost vândute încă de la începutul anului. Între 2 şi 23 ianuarie, cererile pentru bilete au fost trimise pe internet, prin completarea unui formular pe site-ul Filarmonicii. Ulterior, organizatorii au organizat o tragere la sorţi, stabilind astfel cine va putea să cumpere bilete. Preţul acestora este cuprins între 30 şi 940 de euro.

Ţinuta la concert este obligatorie. Domnii trebuie să poarte costum sau frac şi cravată sau papion, iar doamnele - rochie lungă. Înregistrarea concertului va fi disponibilă pe CD, începând cu 7 ianuarie, şi pe DVD, din 12 ianuarie.

Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena este o tradiţie veche din 1939, în care sunt prezentate, în majoritate, creaţii ale familiei Strauss (Johann Strauss I, Johann Strauss II, Eduard Strauss şi Josef Strauss). În primii ani, concertul a avut loc pe 31 decembrie, după care data evenimentului a fost mutată pe 1 ianuarie.

O soprană dramatică, o voce specială de aproape 3 octave...

2009-01-01T12:11:00.003+02:00

Să începem, dară, anul 2009 în forţă...